Impozitarea microîntreprinderilor - impozitul pe reprezentanțe

IMPOZITAREA MICROÎNTREPRINDERILOR

I. Concepte de bază

- Impozit

- Microîntreprindere

1.1 Impozitul

În societăţile libere, bazate pe proprietatea privată şi economia de piaţă, Statul este prezent în viaţa politică, economică şi socială, asigurând colectivităţii bunuri şi servicii publice. Finanţarea costurilor acţiunilor sale în domenii devenite tradiţionale, respectiv ordinea publică, funcţionarea administraţiei publice, apărarea, educaţia, transportul, energia, sănătate, cultura, arta la care se adaugă acţiuni asupra fluctuaţiilor conjucturale ale mediului economic, a determinat creşterea nevoilor sale financiare şi o diversificare a surselor de finanţare.

Principalele resurse care contribuie la finanţarea nevoilor financiare ale statului sunt:

- Prelevările fiscale (impozitele), generate de participarea Statului în cadrul economiei de piaţă ca subiect de drept suveran, calitate în care preia o parte din venitul creat de către subiecţii economici;

- Veniturile obţinute din participarea Statului ca partener la societăţi sau cvasisocietăţi cu caracter productiv sau financiar;

- Împrumuturile bancare, naţionale sau internaţionale;

- Ajutoarele, donaţiile etc.

Rădăcina etimologică a noţiunii de impozit provine din limba latină de la „Impositum” , iar cea de taxă din limba gracă de la „Taxis” , ambele având sensul de obligaţie publică, impozit.

Există 3 abordări pentru definirea conceptuală a prelevărilor fiscale (impozitelor):

1. tehnico- operaţională

2. monetară

3. financiară

Privit prin prisama tehnico-operaţională, impozitul reprezintă ansamblul operaţiunilor stabilite de Stat, în baza puterii sale de decizie şi constrângere asigurând resursele necesare finanţării acţiunilor sale.

Într-o abordare monetară, prelevările fiscale, constituie ansamblul încasărilor realizate prin intermediul impozitelor şi taxelor fiscale,

Din optica financiară, prelevările fiscale constituie stabilite în baza autorităţii de care dispune Statul, fără destinaţie specială, obligaţii sub forma de impozite şi taxe, destinate finanţării globale a unei părţi a cheltuielilor publice în diferite proporţii.

Caracteristicile fundamentele ale impozitului sunt:

- Caracterul pecuniar - impozitul este în genere o prelevare bănească;

- Caracterul forţat - este vorba de o prelevare impusă şi încasată de Stat prin intermediul puterii sale de constrîngereşi nu de o prelevare cu caracter voluntar;

- Caracter fără contraprestaţie imediată şi directă - nu există o contraprestaţie directă căci nu este preţul unui serviciu primitdar există o contraprestaţie directă indicată sub forma utilizării serviciilor publice;

- Caracter definitiv - contribuabilul nu va primi niciodată înapoi banii aferenţi impozitului. Acest caracter rezultă din nerambursalitatea sa financiară;

- Caracterul financiar - impozitul serveşte la acoperirea cheltuielilor publice, în proporţii determinate de obligaţii financiare ale Statului şi de existenţa şi nivelul altor resurse de finanţare.

1.2. Microîntreprinderea

1.2.1. Istoricul impozitului pe microintreprinderilor

Această formă de impozitare a apărut în 2001, fiind văzută atunci ca o pârghie de capitalizare a firmelor mici în lipsa unui acces facil la credite.

În 2001 se stabilea pentru prima dată impozitul de 1,5% asupra sumei totale a veniturilor trimestriale obţinute din orice sursă. Ca o alta pârghie, de data aceasta împotriva şomajului, microfirmele mai beneficiau şi de reducerea acestui impozit în proporţie de 20%, în cazul în care creau noi locuri de muncă, iar forţa de muncă nou-angajată provenită din rândul şomerilor era de cel puţin 10% din cea existentă în întreprindere în momentul angajării.

Impozitul a rămas 1,5% până în 2004.

După ultimele alegeri, în penultima zi din decembrie, noul Guvern anunţa dublarea impozitului pe veniturile microfirmelor. Acesta a urcat la 3% de la 1 ianuarie 2005 şi va mai rămâne la această valoare până la sfirşitul anului 2006.