Instrumente de Implementare a Politicii Monetare în România

INTRODUCERE

Potrivit statutului său (Legea nr.312/2004 privind Statutul BNR), Banca Naţională a României are ca obiectiv fundamental asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor. Totodată, Banca Naţională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental.

Conform art.2 din Legea nr. 312/2004, o atribuţie principală a Băncii Naţionale a României o constituie elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de curs de schimb. In vederea atingerii obiectivului său fundamental, banca centrală stabileşte strategia de politică monetară şi decide asupra instrumentelor şi a procedurilor pe care le utilizează pentru implementarea politicii monetare.

Setul de instrumente şi proceduri prin care banca centrală implementează politica monetară în vederea atingerii obiectivului său fundamental formează cadrul operaţional al politicii monetare.

Principalele instrumente de politică monetară pe care BNR le are la dispoziţie conform reglementărilor în vigoare sunt:

- rezervele minime obligatorii (RMO)

- facilităţile permanente acordate instituţiilor de credit

- operaţiunile de piaţă monetară deschisa

CAPITOLUL I

Instrumente de implementare a politicii monetare in Romania

Politica monetara reprezinta unul din instrumentele politicii economice, prin intermediul careia se actioneaza asupra cererii si ofertei de moneda din economie. Importanta politicii monetare rezulta din obiectivul fundamental al acesteia, respectiv stabilitatea preturilor, la care se adauga limitarea inflatiei si mentinerea valorii interne si externe a monedei. Responsabilitatea indeplinirii acestor obiective revine bancii centrale, care detine monopolul in formularea si transpunerea in practica a obiectivelor politicii monetare.

Stabilitatea preturilor constituie obiectivul fundamental al politicii monetare dar, in acelasi timp, reprezinta un obiectiv central al politicii economice, alaturi de: cresterea economica durabila, ocuparea deplina a fortei de munca, sustenabilitatea balantei de plati. Pentru atingerea acestor obiective, la nivelul fiecarei tari, sunt identificate instrumentele care sa conduca la cele mai bune rezultate, dintre care cele mai insemnate sunt: politica fiscala, politica veniturilor, politica monetara, politica valutara si politica comerciala .

Politica monetara contribuie la realizarea politicii economice si prin obiectivele specifice care constau in urmatoarele:

a) cresterea masei monetare pana la un nivel optim

b) mentinerea ratei dobanzii la un nivel corespunzator

c) practicarea unui nivel optim al ratei de schimb

d) alocarea optima a resurselor financiare (fonduri pentru creditare) in cadrul economiei

Instrumentele politicii monetare

Pentru indeplinirea obiectivelor de politica monetara pot fi utilizate instrumente directe si indirecte:

• instrumentele indirecte corespund actiunilor asupra pietei si sunt utilizate de catre banca centrala in relatiile cu celelalte banci si cu agentii nefinanciari. Aceasta categorie de instrumente include instrumente care permit controlul asupra costului si asupra cantitatii de moneda centrala.

• instrumentele directe constituie masuri ale autoritatilor monetare si sunt reprezentate de masurile care afecteaza, in mod direct, utilizatorii si detinatorii de moneda, inclusiv institutiile financiare. Dintre acestea o importanta deosebita o au incadrarea creditului, fixarea administrativa a unor rate ale dobanzii si controlul asupra ratei de schimb .

CAPITOLUL II

Rezervele minime obligatorii (RMO) in Romania

Rezervele minime obligatorii (RMO) sunt reprezentate de disponibilitati banesti ale institutiilor de credit, in lei si in valuta, pastrate in conturi deschise la Banca Nationala a Romaniei.

Functiile principale ale mecanismului RMO constituite in lei sunt cea de control monetar (aflata in stransa corelatie cu cea de gestionare a lichiditatii de catre BNR) si cea de stabilizare a ratelor dobanzilor de pe piata monetara interbancara.

Rolul major al RMO in valuta este acela de a tempera expansiunea creditului in valuta. Sistemul rezervelor minime obligatorii este instituit pentru a asigura o lichiditate minima in sistemul bancar, si consta in obligatia bancilor, care colecteaza depozite, de a consemna, in conturile lor deschise la banca centrala, sume stabilite prin aplicarea unei cote procentuale asupra bazei de calcul, prin acest mecanism urmarindu-se atat un scop monetar precum si unul prudential .

Scopul principal ( cel monetar ) consta in limitarea potentialului de multiplicare a creditului in cadrul sistemului bancar, iar scopul prudential se manifesta prin siguranta pe care o ofera publicului, prin faptul ca bancile dispun oricand de lichiditati suficiente pentru a face fata solicitarilor de retragere a depunerilor.

Rezervele bancare minime obligatorii constau in obligatia bancilor comerciale de a-si constitui depozite, neremunerate sau slab remunerate, in conturile lor deschise la banca centrala.

Marimea lor se determina prin aplicarea unui coeficient (stabilit de banca centrala şi care se numeste coeficientul rezervelor minime obligatorii) la marimea depozitelor atrase de fiecare banca de la agentii nebancari. Coeficientul rezervelor minime obligatorii poate sa fie unic sau diferentiat in functie de natura depozitelor.

Rezervele minime obligatorii sunt reprezentate de soldul creditor minim al conturilor curente deschise de bancile comerciale la banca centrala şi pe care acestea sunt obligate sa-l conserve.

Politica rezervelor minime obligatorii constituie un instrument important de interventie a autoritatilor monetare, care, in functie de starea conjuncturala a economiei, poate fi utilizat fie pentru sporirea volumului creditelor acordate economiei (prin reducerea coeficientului de rezerve obligatorii), contribuind astfel la stimularea dezvoltarii activitatilor economice, fie pentru reducerea creditelor acordate economiei (prin marirea coeficientului de rezerve obligatorii) si atenuarea ritmului de dezvoltare a activitatii economice.

Rezerva minima obligatorie constituie o parghie intens utilizata de catre B.N.R. atat in scopul asigurarii unui stoc de lichiditate corespunzatoare fiecarei banci, cat si in vederea atingerii obiectivelor politicii monetare aplicate de banca centrala.

Asigurarea constituirii rezervei minime obligatorii a reprezentat pentru piata interbancara romaneasca un "barometru" al lichiditatii bancare.

Printre primele semnale ce au anuntat colapsuri bancare s-a aflat si incapacitatea anumitor institutii de a indeplini cerinta bancii centrale de constituire a rezervei minime obligatorii.

Bancile ce activeaza in piata bancara interna trebuie sa mentina rezerve minime obligatorii in lei si in valuta, in conturi deschise la banca centrala, in conformitate cu prevederile Regulamentului B.N.R. nr.4/1998 republicat si modificat. (Anexa 1)

Politica normelor rezervelor obligatorii imbraca mai multe forme:

• norma rezervelor de casa, care consta in obligativitatea mentinerii unui anumit procent al rezervelor de casa

• norma lichiditatii, care vizeaza respectarea unui raport corespunzator intre numerar, soldul contului curent al bancii la banca centrala, titluri comerciale si de stat, detinute de catre banci pe termen scurt, pe de o parte, si depozite bancare, pe de alta parte;

• coeficientul de trezorerie, care consta in obligativitatea detinerii in rezerva a unei anumite cantitati de titluri de valoare emise de stat;

• norma rezervelor minime obligatorii, care are cea mai mare raspandire si utilizare si care consta in imobilizarea la banca centrala a unui procent din depozitele bancare sau din volumul creditelor.