Investiții Străine în România

Introducere

Problematica investiţiilor străine a fost şi este intens dezbătută existând preocupări atât la nivel naţional cât şi internaţional. La nivel macroeconomic, investiţiile au susţinut creşterea economică prin suplimentarea capitalului intern şi prin stimularea investiţiilor autohtone, contribuind la dezvoltarea activităţilor productive.

Atunci când spunem că dezvoltarea investiţiilor străine a fost cel mai mare eveniment istoric al secolului al nouăsprezecelea, trebuie să ne gândim la toate lucrurile care nu ar fi existat precum căile ferate, porturile, fabricile şi minele dacă nu ar fi existat nici o investiţie străină. Invesţiile străine au influenţat semnificativ şi nivelul de trăi al populaţiei şi au creat numeroase locuri de muncă.

Îndreptându-ne atenţia către ţara noastră, companiile străine, principalele generatoare de capital, nu se mai înghesuie la poarta României, aşa cum se întâmpla în anii de vârf 2007 -2008. Ca dovadă, începutul acestui an este cel mai slab din ultimii cinci ani în privinţa numărului de societăţi străine care îşi deschid afaceri în România. Practic, tot mai puţine companii străine vin în ţara noastră.

De aceea, prin lucrarea de faţă am ales să dezbat problematica investiţiilor străine printr-o analiză privind numărul companiilor străine care vin în România şi, în plus, judeţele alese de acestea pentru a-şi plasa investiţiile.

I. Abordare teoretică

În general, investiţia reprezintă orice utilizare a unui activ în calitate de capital, deci pentru obţinerea de profit. Cum activele sunt reale sau financiare, investiţiile, la rândul lor, pot fi reale (în proprietăţi, bunuri de echipament etc.) sau financiare (respectiv în titluri de valoare de tipul acţiunilor, obligaţiunilor ori în plasamente bancare).

Prin urmare, investiţia reprezintă cumpărarea de proprietăţi, acţiuni, obligaţiuni etc., sau depunerea de bani la instituţii financiare în scopul asigurării unui venit (dobânda, dividend, chirie etc.) şi a unei creşteri de capital. Modalităţile concrete prin care un agent economic poate realiza o investiţie cu componenţă internaţională sunt:

- construirea "pe loc gol" a unei societăţi comerciale sau deschiderea unei filiale a celei existente înntr-o altă ţară;

- achiziţionarea unei firme străine sau fuziunea cu o astfel de firmă,

- crearea unor societăţi mixte;

- cumpărarea de acţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o altă firmă din altă ţară;

- cumpărarea de obligaţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă străină;

- acordarea unui credit financiar unui agent economic dintr-o altă ţară sau unui agent economic străin;

- încheierea de contracte internaţionale de leasing sau franchising cu componenţă investiţională.

Investiţia străină directă: relaţie investiţională de durată, între o entitate rezidentă şi o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influenţe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit. Sunt considerate investiţii străine directe: capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor sau grupul din care face parte acesta şi întreprinderea în care a investit, precum şi profitul reinvestit de către acesta.

De asemenea, sunt considerate investiţii străine directe, capitalurile din companiile rezidente asupra cărora investitorul nerezident exercită o influenţă semnificativă pe cale indirectă şi anume: capitalurile proprii ale asociatelor şi filialelor rezidente ale întreprinderii rezidente în care investitorul nerezident deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris.

Investitorul străin direct: persoană juridică, persoană fizică sau grup de persoane ce acţionează concertat, care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris (respectiv din capitalul de dotare al entităţilor fără personalitate juridică) sau cel puţin 10% din voturi, într-o întreprindere situată în afara propriei ţări de rezidenţă.

Întreprinderea investiţie străină directă: este o întreprindere rezidentă, cu sau fără personalitate juridică, în care un investitor nerezident deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul întreprinderilor fără personalitate juridică (sucursale). Deţinerea a cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare, este primordială în stabilirea relaţiei de investiţie directă.

Întreprinderea investiţie străină directă de gradul II: este o întreprindere rezidentă, cu personalitate juridică, în care un investitor străin direct controlează, prin intermediul unei întreprinderi investiţie străină directă, cel puţin 10% din capitalul social subscris. Întreprinderile investiţie străină directă de gradul II sunt filiale sau asociate ale întreprinderilor investiţie străină directă. Filialele reprezintă companiile rezidente în care întreprinderile ISD deţin cel puţin 50% din capitalul social subscris, iar asociatele sunt companiile rezidente în care întreprinderile ISD deţin între 10 şi 50 % din capitalul social subscris.

Investiţia directă reversibilă: relaţia investiţională de sens invers investiţiei străine directe pe care o întreprindere investiţie directă rezidentă o are cu investitorul străin direct, dacă întreprinderea rezidentă are o participaţie de sub 10% din capitalul social al investitorului străin direct.