Managementul Financiar al Afacerii în Mediu Turbulent

1. Organizaţia şi mediul ambiant

Organizaţiile economice reprezintă verigile de bază ale unei economii naţionale, ca de altfel şi ale întregii economii mondiale. Funcţionarea lor, bună sau rea, este rezultatul acţiunilor, bune sau rele, asupra mediului intern şi asupra condiţiilor de natură economică, socială, tehnică, ecologică care caracterizează mediul ambiant, respectiv al conducerii sau managementului acestora. Astfel, eficienţa unei întreprinderi va depinde de abilitatea conducătorilor săi de a folosi resursele interne disponibile - materiale, financiare, umane şi informaţionale, de a se conecta la tendinţele şi schimbările ce au loc şi de a exploata oportunităţile mediului extern.

Eforturile pentru a înţelege interdependenţa dintre organizaţii şi mediul lor au fost considerabile. Abordarea mediului ambiant şi a interdependenţelor dintre acesta şi organizaţie, în contextul actual al economiei, constituie o problemă de maximă importanţă, la a cărei rezolvare managementul ştiinţific este chemat să aibă un rol decisiv. Aceasta cu atât mai mult cu cât cunoaşterea în detaliu a multitudinii de variabile exogene şi endogene ce influenţează organizaţia este de natură să-i asigure o funcţionalitate eficientă, într-un mediu de afaceri din ce în ce mai turbulent.

1.1. Necesitatea abordării mediului ambiant pentru

managementul organizaţiei

„Evoluţia întreprinderii moderne este marcată, în prezent, de amplificarea interdependenţelor cu mediul în care îşi desfăşoară activitatea; expresia acestei evoluţii o reprezintă accentuarea caracterului deschis al organizaţiei concepute ca sistem, reflectat atât pe planul intrărilor - factori de producţie şi informaţii , cât şi pe cel al ieşirilor - bunuri materiale, informaţii şi servicii prin care se integrează în mediul ambiant naţional şi internaţional şi care cunoaşte o varietate şi intensitate cu mult sporite faţă de perioada anterioară.”

În literatura românească de specialitate există multiple opinii cu privire la necesitatea abordării mediului ambiant pentru managementul organizaţiei. Totuşi, majoritatea specialiştilor consideră că, cunoaşterea în detaliu de către firmele de stat, private şi mixte, prin organismele lor de management, a caracteristicilor şi mutaţiilor intervenite în mediul ambiant este foarte necesară în actuala etapă dacă avem în vedere cel puţin următoarele elemente:

- luarea în considerare a evoluţiilor mediului ambiant reprezintă o condiţie fundamentală a satisfacerii, cantitative şi calitative, a unei anumite categorii de trebuinţe de către întreprinderea respectivă

- elaborarea de strategii şi politici realiste cu un grad ridicat de fundamentare ştiinţifică.

- asigurarea resurselor umane, materiale, financiare şi informaţionale de care organizaţia are nevoie pentru funcţionarea şi dezvoltarea sa nu este posibilă, cantitativ şi calitativ, fără luarea în considerare a factorilor de mediu

- asigurarea unor subsisteme organizatorice şi informaţionale eficace, cât şi pentru adoptarea şi aplicarea de decizii şi acţiuni care să reflecte necesităţile şi oportunităţile prezente şi de perspectivă ale mediului ambiant.

1.2 Tipologia mediului

Interacţiunile multiple dintre firmă şi mediul său extern îmbracă forme diferite în funcţie de tipul de mediu în care aceasta este integrată. Există mai multe abordări teoretice privind tipologia mediului ambiant, dintre care cea mai frecventă, întâlnită mai cu seamă în literatura românească de specialitate este aceea care defineşte trei tipuri de mediu:

Mediul stabil este cel care, aşa cum o arată şi numele, prezintă o latenţă ridicată, marcată de modificări la intervale mari de timp, adesea regulate. Aceste schimbări sunt în general uşor de prevăzut, iar firma are timpul necesar şi capacitatea de a se adapta şi de a le aborda în avantajul său. Din păcate, acest tip de mediu, pe cât este de dezirabil, pe atât este de rar, fiind inexistent în realitatea zilelor noastre.

Mediul instabil este mai aproape de modelele reale, fiind caracterizat de schimbări frecvente ale variabilelor sale, schimbări care, deşi în general previzibile, solicită firmei eforturi şi costuri de adaptare.

Mediul turbulent este cel mai întâlnit tip de mediu şi el se caracterizează prin schimbări bruşte, dese şi de amploare variabilă ale condiţiilor care îl definesc. Fiind greu de previzionat, aceste modificări pun serioase probleme de adaptare firmelor din domeniu, ceea ce ameninţă adesea însăşi existenţa lor. Este tipul de mediu de afaceri caracteristic şi în ţara noastră în perioada actuală. Termenul de “turbulenţă” este din ce în ce mai uzitat în limbajul economic în privinţa mediului extern, el evocând diversitate, răsturnări de situaţie şi imprevizibilitate. În realitate, conceptul comportă două dimensiuni care sunt combinate în matricea mediului: gradul său de complexitate şi gradul de instabilitate ( Fig. 1.1 ).

grad de complexitate

Mediu extern placid

Mediu extern placid complex

Mediu extern reactiv

Mediu extern turbulent

Mediul extern placid este relativ simplu şi foarte puţin schimbător: firma îşi desfăşoară activitatea într-un univers cunoscut, având un număr redus de variabile independente unele de altele şi care evoluează lent. Acest mediu este în mare corespondentul mediului stabil din clasificarea iniţială.

Mediul placid-complex este caracterizat de o complexitate ridicată, deci firma va trebui să ia în calcul un număr mare de variabile interdependente, însă pe un fond de stabilitate crescută, ceea ce înseamnă că odată monitorizate evoluţiile acestor variabile este posibilă supravegherea mediului, care se modifică lent. Aşadar, în ciuda acestor nuanţe de complexitate, mediul placid-complex nu rezervă surprize şi nu necesită eforturi notabile de adaptare din partea firmei.