Modul de Organizare și Exercitare a Auditului Public Intern

CAPITOLUL I - AUDITUL PUBLIC INTERN ÎN ROMÂNIA

1.1. AUDIT PUBLIC INTERN. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

În România problematica auditului intern a fost abordata începând cu anul 2000, aceasta ca urmare a implementării cu responsabilitate a acquis-ului comunitar in domeniului controlului intern care este alcătuit, in mare măsură, de principii generale de buna practica acceptate pe plan internaţional şi naţional în Uniunea Europeana. Modalitate in care aceste principii se transpun in sistemele de management si control intern este specifica fiecărei ţări ţinând cont de condiţiile constituţionale, administrative, legislative, culturale, etc.

Funcţia de Audit Intern este una relativ recenta deoarece apariţia ei (sau reapariţia ei, după unii) se situează în perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite. Auditul intern este o funcţie universala. Acest calificativ trebuie înţeles din doua puncte de vedere: este o funcţie universală deoarece se aplică tuturor organizaţiilor, dar este o funcţie universală şi pentru că se aplică tuturor Funcţiilor acolo unde aceasta se exercită.

Auditul, reprezintă examinarea de către o persoană independentă şi competentă a fidelităţii reprezentărilor contabile şi financiare, a constituit şi constituie cheia de boltă pentru probitatea şi credibilitatea tranzacţiilor economice. Termenul de audit reprezintă o examinare profesională a unei informaţii, în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente ,prin raportarea la un criteriu sau standard de calitate.

Auditul public intern este definit ca ”activitatea funcţional, independentă şi obiectivă care dă asigurări şi consiliere pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice”.

Auditul public intern este activitatea care ajută entitatea publică să-şi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică. Este activitatea prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere legat de gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.

Auditul public intern înseamnă o activitate de evaluare în cadrul unei entităţi, care este reprezentat de un serviciu efectuat în favoare ei.

Fiind o activitate de control din cadrul entităţii, auditul intern are ca funcţii: examinarea, evaluarea, monitorizarea gradului de adecvare şi eficienţă a sistemelor de contabilitate şi de control intern. Auditul intern veghează din interiorul entităţii economico-sociale, măsura în care sunt respectate reglementările naţionale şi internaţionale. De asemenea trebuie să vadă dacă la toate nivelurile entităţii sunt urmate cu stricteţe regulile interne.

Auditul public intern are o importanţă deosebită deoarece definiţia termenului de audit public intern arată că este o “modalitate de examinare obiectivă a ansamblului activităţii entităţii economice”, înseamnă că de fapt, această activitate ,se desfăşoară şi acoperă:

toate laturile şi procesele activităţilor economice, financiare, speciale şi de oricare altă natură, în funcţie de specificul activităţii entităţii economice respective.

pentru a asigura caracterul obiectiv al examinării proceselor activităţii de ansamblu a entităţii, auditul intern trebuie să fie organizat corespunzător acestei cerinţe, adică să aibă un grad ridicat de independenţă faţă de structurile şi formaţiunile organizatorice din entitate.

Problematica privitoare la auditul intern se pare că este mai diversificată decât cea cu privire la auditul financiar, întrucât reglementările, dispoziţiile normative în domeniul auditului intern se pot considera a fi în primul rând unele cu caracter general ,iar în al doilea rând, reglementări sectoriale de domeniu ,sunt adresate pentru unele categorii de entităţi economico-sociale ordonate după forma de proprietate precum şi după modul de organizare al acestora.

Auditul public intern este definit atât în legislaţia naţională cât şi în cea internaţională. Conform legislaţiei româneşti termenul de audit intern este definit ca:

a) Activitate de examinare obiectivă a ansamblului activităţilor entităţii economice în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului şi proceselor de conducere a acestuia”.

b) ”Este activitatea care se exercită în cadrul entităţii de către persoane din interiorul sau exteriorul acesteia. Practicile de audit intern se diferenţiază în funcţie de scopul, mărimea, structura şi domeniile de activitate ale entităţii economice”

Cele doua definiţii ale termenului de audit sunt şi fac parte din dispoziţii cu caracter general. Din acestea putem spune că auditul public intern se exercită pentru a satisface cerinţele managementului.