Natura și Evoluția Monedei

O SCURTA PREZENTARE A CONCEPTULUI DE MONEDĂ

Moneda are un rol semnificativ în viaţa economică şi socială. Pe plan economic, moneda ajută economia să se dezvolte, fiind absolut indispensabilă în activitatea raporturilor de zi cu zi între persoanele fizice sau juridice, între instituţiile financiare sau între cele ale statului sau între alte entităţi. Fără monedă nu se poate imagina existenţa unei economii moderne. " Moneda este omniprezentă şi omniptentă, este dorită şi hulită, este economisită şi investită, este bogăţia care risipeşte şi sărăcia care cerşeşte, este semn şi valoare, moneda este mijlocul şi instrumentul devenit scop şi ideal, moneda este puterea la purtător." Moneda, prin natura ei specifică, a fost destinată să fie o valoare circulatorie, iar "cei din Lydia" zicea Herodot, "au fost primii are au bătut monede de aur şi de argint". Etimologic, termenul de monedă provine din cuvantul grecesc monedha, care la începuturi, exprima doar bucăţile lucrate din metal preţios sau obişnuit, destinate rolului de îndeplinire a funcţiilor de schimb sau de plată. Invenţia grecilor s-a răspândit foarte repede în lumea antică, uşurând astfel comerţul bazat, până atunci, doar pe schimbul de mărfuri. Pe monedele greceşti nu a fost gravată niciodată valoarea nominală, greutatea şi conţinutul de metal preţios determinând acest lucru. Dintr-o cantitate de metal preţios trebuiau bătute un număr exact de monede.

În prezent, termenul de monedă este folosit înt-un sens mai larg, ceea de înseamnă luarea în considerare a monedelor metalice, bancnote, moneda scripturală sau a oricărei altă formă de bani acceptată şi folosită în cadrul tranzacţiilor dintr-un spaţiu economic. O trăsătură definitorie monedei este faptul că aceasta este un bun cu utilitate permanentă şi multifuncţională atât pentru populaţie cât şi pentru agenţii economici. De asemenea, ea reprezintă un bun indirect, constituind o creanţă asupra economiei naţionale, deoarece dă dreptul deţinătorului de a achiziţiona în schimbul ei, bunuri şi servicii în spaţiul ţării emitente. Moneda prezintă un caracter juridic, legea recunoscându-i toate drepturile pe care le conferă, moneda naţională reprezentând singurul mijloc legal de plată.

Moneda presupune existenţa voinţei statului, pentru ca el îşi spune cuvântul asupra materialului din care este confecţionată, asupra formei pe care o are moneda. Se transformă astfel, într-un mijloc al statului sub toate formele de a-şi certifica activitatea. Moneda în sine rezolvă sau argumentează unele situaţii politice şi sociale, influenţează major mediul economic. Taxele şi remuneraţiile administrative sunt reglate datorită monedei care devine un instrument în mainile conducătorilor. Se bate moneda când este goală visteria şi sunt campanii majore, se retrage moneda cand e prea multă pe piaţă şi interesul nu mai este acelaşi. Felul extrem de abil al cârmuitorilor de a manipula într-un sens sau în altul rolul monedei pentru pupulaţie, îi conferă acesteia o importanţă decisivă în soluţionarea multor situaţii politice şi sociale. Chiar şi tipărirea de bani din zilele noastre, are acelaşi rol – trebuie calmate, stăpânite spiritele încinse ale populaţiei, care nu mai deţine suficiente rezerve şi astfel cu riscul de a genera alte procese nocive.

NATURA MONEDEI.

FORME, CARACTERISTICI, ABORDĂRI

O data apărută, moneda s-a adaptat evoluţiei economiei, modificandu-şi forma în funcţie de necesităţile de utilizare a fiecărui stadiu de dezvoltare a societăţii. În prezent, global, există cinci forme de reprezentare ale existenţei monedei:

- moneda metalică, bătută în aur şi argint, care circula în mod oficial în trecut ;

- moneda de hârtie, denumită bancnotă, emisă de băncile centrale (de emisiune ) ; - moneda divizionară, confecţionată din metale obişnuite şi servesc la efactuarea plăţilor mărunte. Valorile nominale respective sunt submultipli unităţii monetare naţionale ;

- moneda de cont, denumită şi monedă scripturală, constituie disponibilităţile aflate în conturile bancare ; - instrumentele de credit, reprezentate de documente scrise cu formă şi conţinut acceptate prin lege, fiind o obligaţie a debitorului de a rambursa la o anumită scadenţă o sumă de bani determinată şi de a plăti o dobândă. Printre cele mai reprezentative caracteristici ale monedei, se pot considera:

- acceptabilitatea – caracteristica definitoare a conceptul de monedă;

- stabilitatea - presupune menţinerea în timp a puterii de cumpărare, a valorii unităţii monetare, chiar şi în condiţiile în care aceasta suferă un proces de erodare cauzat de inflaţie şi de fenomenul general de creştere a preţurilor ;

- raritatea - de-a lungul istoriei monedei, aceasta s-a confruntat cu insuficienţa materialului din care era confecţionată (aur sau argint), iar în prezent se loveşte de controlul prin care doar băncile naţionale asigură cantitatea de monedă disponibilă Băncilor, de regulă prin politicile monetare proprii ;

- portabilitatea - moneda este uşor transferabilă indiferent de cantitate sau de forma transmiterii (fie personal, fie telefonic, fie electronic) ; - durabilitate - în trecut, durabilitatea era asigurată de calităţile considerabile ale metalelor preţioase şi în prezent regăsindu-se virtualizată de către tehnologiile bancare utilizate în transferuri; - divizibilitate - realizată prin numărul de unităţi monetare ale bancnotelor sau de fracţiuni monetare ale divizionarelor şi prin tranşele de monedă transferabile cu instrumentele de plată ;

- identificarea - valoarea suporţilor monetari (bancnote, cecuri, carduri) este posibil a fi recunoscută uşor şi corect ; - uniformitatea şi omogenitatea - indiferent de instituţia financiară pe care ii emite, toţi suporţii monetari sunt similari ca forma şi au particularităţi definitorii. Definirea monedei se poate face atât într-o manieră indirectă, evidenţiindu-i funcţiile, cât şi într-o manieră directă, relevându-i conţinutul.

De-a lungul timpului, moneda şi-a însuşit numeroase forme, acestea fiind în continuă schimbare, iar funcţiile acesteia au evoluat odată cu dezvoltarea producţiei şi schimbului de mărfuri. Deşi există unele divergenţe de opinii ale specialiştilor, cu privire la numarul funcţiilor îndeplinite de monedă, în esenţă acestea sunt următoarele, având posibilitatea regruparii şi a divizării într-un numar mai mare sau mai mic:

a) funcţia de standard sau etalon al valorii ;

b) funcţia de unitate de cont ;

c) funcţia de mijloc de plată (şi de schimb) ;

d) funcţia de rezerva a valorii (sau mijloc de tezaurizare) ;

e) funcţia de standard al plăţilor amânate.