Necesitatea activității de recrutare

Necesitatea activităţii de recrutare a resurselor umane

Organizaţiile în general, şi firmele, în special pentru a supravieţui, trebuie sa soluţioneze în mod corespunzător următoarele probleme:

• identificarea aptitudinilor şi alegerea sau selecţia candidaţilor ce corespund mai bine cerinţelor posturilor noi sau vacante

• identificarea şi atragerea candidaţilor competitivi folosind cele mai adecvate metode, resurse sau medii de recrutare

Soluţionarea cu succes a acestor probleme înseamnă succesul întregului proces de asigurare cu personal, proces deosebit de important datorită faptului datorită faptului că pot apărea erori de angajare. Astfel, respingerea unui candidat competitiv sau angajarea unuia slab pregătit, constituie un principiu pentru organizaţie.

Recrutarea resurselor umane se referă la confirmarea necesităţii de a angaja personal, la anumite schimbări în situaţia angajării cu personal şi identificarea solicitanţilor potenţiali şi capabili să îndeplinească cât mai eficient cerinţele posturilor. În acest context nevoile de recrutare pot fi strategice (restructurări, retehnologizări), pot răspunde unor urgenţe temporare (părăsirea organizaţiei din diferite motive, continuarea studiilor, satisfacerea stagiului militar), sau pot fi legate de mişcările interpersonal (promovări, transferuri). Recrutarea personalului poate avea un caracter permanent si sistematic sau se poate realiza numai atunci când apare o anumită necesitate. Dacă recrutarea are un caracter continuu şi sistematic, organizaţia are avantajul menţinerii unui contact permanent cu piaţa muncii.

Procesul de căutare, localizare, identificare şi atragere a potenţialilor candidaţi, de unde urmează a fi aleşi candidaţii capabili, se numeşte acţiunea de recrutare a personalului. Recrutarea este un proces managerial de menţinere şi dezvoltare a celor mai adecvate surse interne şi externe, necesare asigurării cu personal competitiv în sensul îndeplinirii obiectivelor organizaţiei. Din această perspectivă, recrutarea poate fi un proces activ, organizaţia încearcă să-şi menţină o reţea de specialişti calificaţi sau potenţiali candidaţi, chiar dacă există în mod curent posturi vacante. Trebuie atras un număr suficient de mare de candidaţi, pentru a-i putea identifica pe cei care corespund cel mai bine cerinţelor postului.

1. Recrutarea – activitate de bază a procesului de asigurare cu personal

Asigurarea cu personal a unei organizaţii cuprinde mai multe activităţi de bază şi anume: planificarea resurselor umane, recrutarea şi selecţia personalului. Procesul de asigurare cu personal din exteriorul organizaţiei cuprinde recrutarea, selectarea şi integrarea personalului, în timp ce asigurarea cu personal din interiorul organizaţiei presupune unele transferuri, promovări, verificări, dezvoltări, precum şi eventuale pensionări, decese, demisii.

Recrutarea personalului trebuie să aibă prioritate selectivă deoarece, o selecţie a personalului eficientă nu se poate realiza decât dacă procesul de recrutare asigură un număr suficient de mare de candidaţi competitivi. Astfel, obiectivul activităţii de recrutare constă în identificarea unui număr suficient de mare de candidaţi, astfel încât cei care îndeplinesc condiţiile, să poată fi selectaţi.

Recrutarea Resurselor Umane are în vedere şi analiza posturilor şi proiectarea muncii. Acest fapt înseamnă că persoana ce recrutează trebuie să deţină informaţii necesare referitoare la caracteristicile postului la calităţile viitorului deţinător al acestuia. Recrutarea personalului urmează planificării resurselor umane. Acestea înseamnă că efortul de recrutare al unei organizaţii şi metodele ce trebuie folosite sunt dependente de procesul de planificare a resurselor umane şi de cerinţele specifice posturilor ce urmează să fie ocupate. Cui alte cuvinte, cunoaşterea din timp a necesarului de personal sau anticiparea acestuia, permite desfăşurarea în bune condiţii şi cu mai multe şanse de succes a procesului de recrutare.