O încercare de integrare a teoriilor privind teoria prețurilor

Abstract: Atât timp cât, privite izolat, fiecare teorie a valorii nu este în măsură să ofere o explicaţie completă a mecanismului de formare şi evoluţie a preţurilor, pare inevitabil un demers ştiinţific în direcţia îmbinării tezelor esenţiale pe care acestea se bazează. Preţul se dovedeşte a fi expresia raportului de schimb, care, din punctul de vedere al producătorului, este un raport între doi timpi de muncă socialmente necesari.

Pe de altă parte, dacă judecăm lucrurile din punctul de vedere al consumatorului, nu avem cum să nu fim de acord cu faptul că elementul cheie în aprecierea valorii unei mărfi este utilitatea sa, că mărimea valorii este dată de utilitatea sa marginală şi că preţul este expresia bănească a utilităţii sale marginale finale.

Keywords: pret, producator, consumator, cerere, oferta, echilibru

Introducere

Pentru a exclude orice complicaţie care ar rezulta din diferenţele care există între producătorii aceleiaşi mărfi, între timpii de muncă individuali în care ei realizează marfa, între muncile lor concrete etc., în cele ce urmează vom opera doar cu noţiunea de PRODUCĂTOR, prin care vom înţelege totalitatea producătorilor care acceptă să producă şi să aducă pe piaţă marfa respectivă, care intră în negocieri cu clienţii în vederea fixării preţului, care sunt de acord să vândă marfa la preţul pieţei, în conformitate cu timpul de muncă acceptat de consumatori (şi de ei) ca fiind socialmente necesar.

În vederea prevenirii dificultăţilor legate de diferenţele care există între consumatorii aceleiaşi mărfi (în ceea ce priveşte intensitatea manifestării nevoii şi dorinţei de cumpărare, conjunctura în care are loc schimbul, subiectivismul individual etc.), vom opera doar cu noţiunea de CONSUMATOR, prin care vom înţelege totalitatea consumatorilor care acceptă să procure marfa la preţul pieţei, dat de nivelul utilităţii marginale aferente ultimei unităţi care se mai cere pe piaţă.

1.Un demers la nivelul consumator-producătorului

Chiar dacă adeseori vânzătorul unei mărfi nu este şi producătorul ei (ci un intermediar), iar cumpărătorul nu este neapărat şi consumatorul acesteia, vom considera (tot pentru simplificarea raţionamentelor) că actul de schimb are loc între producător şi consumator.

Situându-ne pe poziţia acestui PRODUCĂTOR, nu există argumente suficient de convingătoare pentru a respinge tezele fundamentale ale teoriei valorii muncă. Ca urmare, vom fi de acord că valoarea oricărei mărfi este dată de munca omenească încorporată în ea, că mărimea valorii este determinată de timpul de muncă socialmente necesar pentru producerea şi reproducerea sa şi că preţul este expresia bănească a valorii.

Atunci când actul de schimb este analizat de pe o astfel de poziţie (a producătorilor), o relaţie de genul:

1X = yY,

(în cadrul căreia o unitate dintr-o anumită marfă X se schimbă pe y unităţi dintr-o altă marfă Y), este considerată echitabilă de către ambii producători numai dacă:

,

în care: - timpul de muncă socialmente necesar producerii unei unităţi de marfă X, respectiv Y.

În unităţi fizice, y este preţul mărfii X, iar este preţul mărfii Y.

Dacă relaţia de schimb este de forma:

1X = 5 Y,

înseamnă că preţul unei unităţi de marfă X este egal cu 5 unităţi de marfă Y, iar preţul unei unităţi de marfă Y este de unităţi de marfă X.

Aşadar, dacă, în urma schimbului, posesorul mărfii X primeşte 5 unităţi de marfă Y, iar posesorul mărfii Y se alege cu unităţi de marfă X, ambii participanţi la acest act vor considera că preţul pe care el se bazează este corect, reflectând un schimb de echivalente (munca abstractă cedată fiind echivalentă - ca mărime - cu munca abstractă primită).