Politica în Domeniul Concurenței

1. Conceptul de concurenţă

Într-o epocă a globalizării, caracterizată prin reducerea sau chiar dispariţia barierelor în calea liberei circulaţii a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor, guvernele au în continuare obligaţia de a acţiona astfel încât să asigure siguranţa, bunăstarea cetăţenilor, precum şi existenţa unui mediu concurenţial predictibil şi prietenos, în cazul firmelor.

În prezent, concurenţa este considerată ca fiind un factor de primă importanţă, prin care firmele sunt constrânse să devină eficiente, să ofere o gamă cât mai largă de produse şi servicii, la preţuri mai mici, facilitând astfel bunăstarea consumatorilor şi alocarea optimă a resurselor în societate.

Concurenţa nu are o definiţie unanim acceptată, aceasta având semnificaţie în funcţie de context.

Privită ca un procedeu deschis de confruntare, prin care agenţii economici urmăresc să-şi îmbunătăţească situaţia, concurenţa este apreciată de mulţi economişti drept calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor, respectiv de maximizare a gradului de satisfacere a nevoilor acestora.

Privită din punct de vedere economic, “concurenţa este întotdeauna legată de tranzacţii pe piaţă, de cerere şi ofertă şi de procesul schimbului”. Mai exact, se poate spune că, existã concurenţa economică dacă un consumator poate alege alternativa cea mai convenabilă preferinţelor sale .

Totodată concurenţa exprimã comportamentul specific, interesat, al tuturor subiecţilor de proprietate, care, pentru a-şi atinge obiectivele, intrã în raporturi de cooperare şi confruntare cu ceilalţi.

2. Obiectivele şi instrumentele de aplicare ale politicii concurenţei

Politica în domeniul concurenţei urmăreşte realizarea următoarelor obiective :

- Creşterea bunăstării consumatorilor prin îmbunătăţirea performanţelor economice;

- Protecţia consumatorilor ( apărarea acestora de tendinţele marilor companii de a acapara pieţele şi de a stabili preţuri de monopol);

- Ridicarea calităţii produselor şi serviciilor oferite consumatorilor;

- Stabilirea nivelurilor reale ale preţurilor;

- Stoparea redistribuirii veniturilor în favoarea monopolurilor şi cartelurilor;

- Protejarea firmelor mici şi mijlocii;

- Eliminarea întreprinderilor care nu au capacitatea de a se adapta la cerinţele mediului;

- Integrarea pieţelor naţionale ale statelor într-o piaţă unică a comunităţii europene.

În vederea realizării acestor obiective, instrumentele utilizate de politica Uniunii Europene în domeniul concurentei sunt:

- Legislative;

- Administrative;

- Juridice;

- Instituţionale;

Instrumentele legislative sunt reprezentate de :

- Legislaţia primară, cu caracter obligatoriu ( prevederile Tratatului privind funcţionarea Uniunii Europene);

- Legislaţia secundară – regulamente, directive – care este iniţiată de Comisia Europeană şi este adoptată de Consiliul de Miniştri şi Parlamentul European;

- Legislaţia adoptată de Comisie – comunicări, notificări, opinii, decizii, Cărţi Albe, Cărţi Verzi;

Instrumentele administrative sunt constituite din procedurile sau investigaţiile realizate de Comisie, declanşate în urma unor notificări, reclamaţii sau sesizări ale unor persoane juridice sau fizice, precum şi prin autosesizarea Comisiei.

Instrumentele juridice sunt utilizate, de regulă, de Curtea Europeană de Justiţie, care ia decizii în privinţa cazurilor investigate, stabileşte principii călăuzitoare şi creează jurisprudenţă.

Instrumentele instituţionale. În cadrul Comisiei, un rol important îl are Directoratul General Concurenţa ( DG Competition), care colaborează cu alte directorate generale, responsabile cu politicile sectoriale.

3. Politica de concurență în România

Regulile privind concurenţa reprezintă fundamentul economiei de piaţă, funcţionale, deoarece scopul lor este acela de a promova libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor, precum şi prevenirea distorsiunilor care pot afecta dezvoltarea economică, mediul de afaceri şi comerţul cu statele membre ale Uniunii.