Prețul și practicile anticoncurențiale

Introducere

Politica de concurentă este esentială pentru garantarea functionării mecanismelor economiei libere, sustinând existenta unui mediu competitiv sănătos, sustenabil.

În perioada de criză economică si financiară, politica de concurentă devine un element central în cadrul instrumentelor de depăsire a perioadei de recesiune.

Doar prin întărirea gradului de concurentă, prin cresterea intensitătii acesteia si prin manifestarea puternică a presiunilor concurentiale pe piată creste gradul de competitivitate al firmelor, fapt ce conduce la diminuarea sau mentinerea nivelului preturilor pe piată. Protejarea efectivă a cadrului concurential, în vederea scăderii preturilor finale, devine esentială pentru resuscitarea consumului populatiei, ca factor de relansare si depăsire a perioadei de criză.

În această perioadă de criză economică, companiile sunt tentate să recurgă la comportamente anticoncurentiale pentru a-si mentine profitul sau pentru a supravietui, printre acestea numărandu-se practicarea unor preturi excesive sau de ruinare, în scopul înlăturarii concurentilor, precum si întelegerile între agentii economici în fixarea preturilor.

Aceste practici anticoncurentiale sunt în defavoarea consumatorului final, care trebuie să plătească un pret mai ridicat decât nivelul care s-ar stabili pe o piată concurentială, sau în defavoarea altor companii, care nu pot rezista pe o piată în care jucătorii mari incheie intelegeri privind pretul de vânzare. Acum câtiva ani, fiecare agent economic căuta să-si vadă de afacerile lui în relatia cu furnizorii, respectiv clientii, si totul decurgea în limite normale. În perioada de criză, lucrurile s-au schimbat, iar tendinta agentilor economici este de a căuta o cale de a supravietui în piată. Din păcate, nu întotdeauna această cale pe care o aleg este si în concordantă cu legislatia în domeniul concurentei.

Cuvinte cheie : pret ,concurenta , practici anticoncurentiale , dumping , discriminare , ruinare , politici , agenti economici .

1. Conceptul de pret

Pretul se defineste ca valoarea de schimb a bunurilor si a serviciilor pe piata. În acceptiunea generala a cuvântului, pretul se refera la suma de bani pe care o plateste cineva pentru a intra în posesia unei unitati de produs sau suma pe care o primeste pentru a ceda posesia unei unitati de produs.

Daca ne referim la servicii, similarul pretului este tariful: el reprezinta suma platita pentru a beneficia de un serviciu sau suma încasata sau pentru a oferi un serviciu. Pretul este expresia baneasca a valorii bunurilor sau serviciilor iar în ceea ce priveste categoria economica pret, aceasta a aparut odata cu introducerea monedei sau a banilor ca element de mijlocire a schimburilor si de tezaurizarea a valorilor.

În prezent, notiunea de pret nu se limiteaza numai la bunuri sau servicii ci si-a extins sfera la care se refera putând vorbi în egala masura de pretul capitalului (de obicei dobânda pentru capitalul împrumutat dar si dividendele pentru capitalul sub forma de actiuni sau primele la obligatiuni), pretul fortei de munca (salariul orar ca element care stabileste pretul real), pretul concesiunilor, pretul actiunilor sau al obligatiunilor etc.

Ca marime pretul se stabileste în strânsa corelatie cu etalonul în care se masoara respectiv cu moneda si de asemenea cu valoarea marfurilor la care se refera. Relatia dintre moneda si pret este invers proportionala: cu cât valoarea monedei este mai mica (cursul de schimb în raport cu alte monede este mai mic sau acoperirea ei în metal pretios este mai mica) cu atât pretul este mai mare.

2. Functiile preturilor

Principalele functii îndeplinite de catre pret într-o economie de piata sunt urmatoarele:

2.1 Functia de calcul si masurare a cheltuielilor si rezultatelor consta în aceea ca prin intermediul preturilor, indicatorii eforturilor si efectelor ce caracterizeaza activitatile economico -sociale capata o expresie baneasca concreta. În acest context, pretul apare ca instrument de fundamentare a deciziilor adoptate de agentii economici în toate fazele circuitului economic: aprovizionare-productie-desfacere;

2.2 Functia de informare a agentilor economici, prin intermediul car eia pe de o parte, factorii de productie sunt orientati spr e utilizarile cele mai eficiente, iar consumatorii spre alegerile cele mai convenabile. Pretul este acela care îl determina pe p roducator sa ex tinda, sa restrânga sau sa abandoneze anumite activitati. În acest fel, el este cea mai importanta sursa de informatii pentru adoptarea deciziilor de alocare si realocare a resurselor pe domenii;

2.3 Functia de stimulare a agentilor economici producatori, prin recuperarea cheltuielilor si asigurarea profitului, ca premisa a continuitatii activitatilor economice. Ofertantii sunt stimulati sa creasca produ ctia acelor bunuri pentru care se ofera preturi avantajoase pe piata dar, în acelasi timp,preturile actioneaza ca factor de presiune asupra reducerii costurilor de productie în scopul cresterii profiturilor încasate;

2.4 Functia de pârghie economica, justificata în primul rând prin aceea ca preturile cuprind în structura lor elemente valorice, considerate fiecare ca fiind pârghii economice si anume: salarii, impozite, contributii, dobânzi, tax e, profit, comisioane si adaos comercial etc.; în al doilea rând prin aceea ca pretul unui produs se în cadreaza într-un sistem de preturi ale altor produse cu care se afla în raporturi de proportionalitate (denumite si preturi relative), iar în al treilea rând prin aceea ca preturile au implicatii co mplexe în gestiunea agen tilor economici actionând în doua faze importante:

• în faza aprovizionarii, prin preturile factorilor de productie

• în faza desfacerii, prin preturile produselor livrate

În anumite situatii, si în special când se practica preturi administrate , pretul este un factor de redistribuire a veniturilor si patrimoniului între diferite categorii de agenti, ramuri si sectoare de activitate. Decizia de pret se adopta tinând seama de existenta unor constrângeri monetare, fiscale, bugetare, tehnice, economice si sociale, etc. si a unor libertati de actiune a agentilor economici.

Constrângerile se manifesta sub forma unor elemente normative si a unor elemente sau conditii obiective.