Resursele materiale, umane și financiare în stabilirea programului-cadru de desfășurare a unui obiectiv de cercetare

RESURSELE UMANE – IMPORTANŢA ŞI ROLUL LOR ÎN ASIGURAREA SUCCESULUI ORGANIZAŢIEI

„The human resources are the most active factor in the organization, because of their

experience, passion and potential. Their initiative and innovative behavior can bring the

companies far behind on this high competitive market where we are living in. The people in

the companies are bringing competitive advantages, only if the managerial process recognize

and motivate them properly. „

„Rolul resurselor umane este clar şi în ceea ce priveşte implicarea lor în creşterea

eficienţei: „oamenii sunt resursele active ale organizaţiei, deoarece potenţialul lor, experienţa

şi pasiunea oamenilor, iniţiativele şi dezvoltarea lor contribuie activ la creşterea eficienţei şi

eficacităţii organizaţionale”, posedând capacitatea de a amplifica considerabil efectul utilizării

celorlalte resurse.

1.1. Rolul resurselor umane în succesul întreprinderilor

Marea majoritate a tratatelor de economie prezintă detaliat toate resursele angrenate în procesul economic şi importanţa lor. Cele mai multe dintre acestea sunt unanime în a afirma că, de departe, cele mai însemnate dintre acestea sunt resursele umane. Astfel, rolul factorului uman în realizarea progresului începe să fie din ce în ce mai bine cunoscut. Resursele umane sunt cele care influenţează hotărâtor rezultatul economic. Din acest motiv, toate disciplinele care doresc să investigheze progresul economic acordă un spaţiu, mai larg sau mai restrâns factorului uman şi contribuţiei acestora la obţinerea rezultatelor.

Cu toate că oamenii sunt „măsura tuturor lucrurilor”, nu tot timpul în cadrul firmelor importanţa lor este apreciată la reala valoare. Cauzele sunt diverse: de la o subestimare a motivării, la teama că angajaţii, prin realizarea propriei lor importanţe vor cere drepturi salariale sporite.

Indiferent însă de atitudinea întâlnită în practică, nimeni, nici chiar cel mai reticent sau reţinut manager nu poate tăgădui că resursele umane sunt cele care identifică oportunităţile strategice ale organizaţiei, care concep bunurile şi serviciile de la faza de idee până la realizarea lor fizică şi care le comercializează.

Tocmai din acest motiv, resurselor umane le sunt asociate noţiuni care relevă importanţa lor. Numeroşi autori le caracterizează ca fiind„importante”, „unice”, iar Aurel Manolescu a sintetizat printr-o afirmaţie simplă toate meritele acestora: „resursele umane reprezintă organizaţia” .

În acelaşi sens, Boudreau şi Milkovich afirmă că „deşi instalaţiile tehnice, echipamentul tehnologic sau capitalul financiar sunt importante, resursele umane sunt, în mod

particular, foarte importante”[1] .

Rolul resurselor umane este clar şi în ceea ce priveşte implicarea lor în creşterea eficienţei: „oamenii sunt resursele active ale organizaţiei, deoarece potenţialul lor, experienţa şi pasiunea oamenilor, iniţiativele şi dezvoltarea lor contribuie activ la creşterea eficienţei şi eficacităţii organizaţionale”, posedând capacitatea de a amplifica considerabil efectul utilizării celorlalte resurse.[2]

Pornind de la rolul lor în cadrul organizaţiei putem caracteriza într-o manieră generală resursele umane ca fiind condiţie sine qua non a existenţei procesului de producţie (munca –66 factor de producţie), factor ce poate influenţa direct nivelul performanţei organizaţiei fiind implicat în planificarea şi derularea activităţii.

Ca o sinteză a afirmaţiilor de mai sus putem concluziona că resursele umane nu reprezintă altceva decât active ale întreprinderii ce slujesc la punerea în practică a obiectivelor organizaţiei, mijloace care pot condiţiona succesul organizaţiei, prin utilizarea eficientă a resurselor financiare, materiale, instituţionale, prin modul în care îşi pun capacităţile intelectuale şi creative în slujba îndeplinirii sarcinilor”.

După ce am evidenţiat rolul resurselor umane, este firesc să vedem în ce mod resursele umane contribuie la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei. O serie de capacităţi fizice şi intelectuale ale resurselor umane sunt importante din prisma modului în care acestea sunt folosite în cadrul organizaţiei.