Riscul în economie - conținut și forme de manifestare

Capitolul 1

Riscul. Caracteristici generale

Astăzi, noţiunea de risc pare a fi sinonimă cu cea de activitate. Deşi omniprezent în mediul de afaceri, şi nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei sunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili şi experimentaţi investitori fiindcă viitorul este în mare parte necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimări asupra viitorului. Luarea deciziilor în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura abstractă a conceptului.

1.1 Delimitări conceptuale

O contribuţie importantă la dezvoltarea teoriei riscului şi incertitudinii aparţine lui Kenneth Arrow, care a evidenţiat comportamentul diferit al indivizilor în faţa riscului. Atitudinea faţă de risc a indivizilor poate fi reprezentată printr-o funcţie de utilitate. În conformitate cu criteriul utilităţii diferite de la un individ la altul, se disting trei tipuri de atitudini faţă de risc:

o preferinţă faţă de risc,

o aversiune faţa de risc

o neutralitate faţă de risc.

În situaţia de preferinţă faţă de risc, agentul economic percepe riscul ca pe o ocazie de a obţine câştiguri importante şi rapide, în al doilea caz, ca pe o sursă de pierderi, iar în al treilea caz agentul economic este indiferent. În general, operatorii economici au o aversiune faţă de risc şi de aici rezultă necesitatea gestionării acestuia.

Noţiunea de risc cunoaşte o multitudine de abordări în literatura de specialitate. Unii autori oferă definiţii ale riscurilor aferente activităţilor unor sectoare – economiştii, specialiştii în ştiinţe comportamentale, teoreticienii riscului, statisticienii au definiţii proprii ale conceptului de risc, iar alţii propun accepţiuni generale. Din literatura de specialitate rezultă că nu există o definiţie universală a noţiunii de risc şi un consens privind criteriile de clasificare a acestuia. Riscul este, în fapt, un concept poliedric ce poate fi abordat din perspective diverse.

Etimologic, cuvântul risc provine din termenul latin risicare, care înseamnă a îndrăzni. În limba franceză, termenul risquer este atestat către 1580, iar în limba germană (riskieren) abia în secolul al XVII-lea. În limba engleză, risque este folosit în 1661, dar cu grafica risk în 1741. Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte riscul ca fiind "o posibilitate de a ajunge într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă".

Într-un sens larg, care este şi cel mai utilizat pe plan mondial, riscul este definit ca probabilitatea apariţiei unor evenimente cu repercursiuni negative asupra unei afaceri sau unei activităţi (chance of loss). În această abordare sunt avute în vedere acele evenimente care, în caz că s-ar produce, ar cauza pierderi, pagube economico-financiare, cheltuieli suplimentare neprevăzute sau chiar pierderea parţială sau integrală a profitului aşteptat.

Din punct de vedere economic, riscul poate fi definit drept incapacitatea unei firme de a se adapta la timp şi cel mai mic cost la modificările de mediu. În această abordare, riscul unei investiţii efectuate de o întreprindere provine din instabilitatea mediului de afaceri (care reprezintă un element exogen companiei) şi din incapacitatea agentului economic de a contracara la timp şi fără costuri ridicate efectele generate de această evoluţie continuă. Această perspectivă se referă la "riscul de mediu", ce poate afecta chiar şi o afacere foarte bine definită şi rentabilă din punct de vdere economic.