Riscurile în asigurarea maritimă

1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND CONCEPTELE DE RISC ȘI ASIGURARE MARITIMĂ

Reprezentând un domeniu vast, ce îmbină în mod concret economia, finanțele, dreptul și matematica, considerăm că asigurările au început să evolueze cu adevarat abia în perioada contemporană.

Transportul maritim este o latură fundamentală a transportului global, luând în considerare faptul că este şi cel mai ieftin mijloc de transport . Referitor la infrastructură, transportul maritim are una dintre cele mai scumpe infrastructuri, începând cu aparatul naval în sine şi terminând cu porturile.

Noţiunea de risc este fundamentală şi caracteristică în totalitatea elementelor comune ale asigurării. În societatea actuală riscul se poate defini ca un act negativ posibil, previzibil sau fără posibilitatea de a fi prevăzut, care cauzează dezavantaje.

Asigurarea maritimă, ca spiță a asigurărilor de bunuri, protejează navele de pe mare și de pe fluviu, alte ambarcaţiuni și instalaţii utilizate în porturi, dar și conținutul de marfă al acestora contra unui COMPLEX DE RISCURI .

Asigurarea maritimă reprezintă o asigurare de bunuri, deci, ca atare, nu acoperă orice tip de distrugeri, ci numai pe cele care s-au întâmplat din aumite motive, numite riscuri asigurabile .

RISCUL poate fi definit ca fiind un eveniment care urmează să se întâmple, nesigur şi probabil, care dacă ar avea loc ar putea da naștere la anumite dezavantaje sau ar afecta sănătatea, integritatea sau chiar viaţa indivizilor, dar și dezavantaje morale.

Tehnicile asigurării contra riscurilor au apărut în locațiile din Asia și Orientul Mijlociu, dar și în Europa Medievală. Metodologiile de asigurare au evoluat în funcție de cerințele apărute într-un anumit context.

Asigurarea maritimă, așadar, poate fi definită ca un acord de voinţă între asigurator şi asigurat, în care cel din urmă este clar o persoană fizică sau juridică ce deține o navă maritimă, sau mărfuri ce sunt deplasate pe mare. În specificul acestui contract, asiguratorul oferă asiguratului acoperire pentru riscurile ce şi le-a asumat.

Începutul asigurărilor maritime se situează în 5000 î.Ch., atunci când babilonienii încheiau așa zisele contractele de împrumut maritim. Acest “sistem de credite” maritime, conceput și utilizat de babilonieni, este considerat o formă incipientă a asigurărilor. În jurul anului 800 î.e.n. se practica un anume sistem de asigurare. În caz de avarie comună, acest sistem cerea contribuţii pentru repararea prejudiciului din partea tuturor persoanelor care aveau un interes comun în transportul maritim. Sumele de plată erau calculate prin analiza mărfurilor pierdute și împărțirea lipsurilor asupra totalului vasului și a mărfii. În calcularea costurilor se luau în considerare și mărfurile ce au fost pierdute pentru salvarea vasului și a celorlalte mărfuri.

Noțiunea de asigurare maritimă a rezultat din faptul că vasele, bunurile transportate, transportul în sine și vieţile umane, în timpul călătoriei, sunt expuse riscurilor apelor. În acest fel, s-a ajuns la o distincție a dreptului asupra bunurilor, asupra mărfurilor şi vaselor, context care conduce la apariția a două forme fundamentale de asigurare, conform figurii de mai jos.

Figura nr. 1. Tipuri de asigurări maritime

Sursa: prelucrare proprie după

Conform figurii de mai sus, există deci două tipuri de asigurări maritime:

- asigurarea CASCO, având ca obiect vasul (corp al vasului, maşinăriile şi instalaţiile) - de unde rezultă riscurile ce privesc nava;

- asigurarea CARGO, având ca obiect bunurile transportate – riscurile ce privesc obiectele din călătorie.

Legea asigurărilor maritime (Marine Insurance Act) a luat ființă în 1906 și este în vigoare chiar și acum, chiar dacă în evoluția sa a cunoscut anumite modificări. Acest act a fost urmat de Legea asigurărilor maritime din 1909 – The Marine Insurance Act 1909 – care a completat prima lege cu noi amendamente referitoare la riscurile maritime. Amîndouă sunt fundamentale în evoluția contractelor maritime și a aplicării lor.

Riscurile maritime sunt, așadar, recunoscute printre primele tipuri de riscuri, începuturile lor fiind înregistrate încă din antichitate. Importanța riscurilor maritime este clară pentru că a afectat în mod concret modul de aplicare al asigurărilor în toate celelalte sectoare, dar mai ales în asigurările de transport maritim.