Rolul infrastructurii în dezvoltarea regională

INTRODUCERE

Infrastructura este considerata ca avand un rol cheie in procesul de integrare. Deoarece infrastructura de obicei, a fost văzută ca o responsabilitate a sectorului public, atat in planificare cat si de asemenea din punct de vedere economic, are tendinţa să reflecte priorităţile de stat.

Existenta unei infrastructuri de calitate este o premisa pentru dezvoltarea economica si sociala. Intr-adevar, aceasta este considerata una dintre principalele preconditii pentru a permite tarilor in curs de dezvoltare sa accelereze sau sa mentina pasul cu ritmul de dezvoltare si sa atinga Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului.

In plus, nevoile viitoare de investitii in infrastructura tarilor in curs de dezvoltare depasesc cu mult cantitatea de investitii realizate de guverne, de sectorul privat sau de alte entitati interesate, astfel aparand o prapastie financiara semnificativa. In medie, conform estimarilor Bancii Mondiale, tarile in curs de dezvoltare investesc in mod curent 3-4% din PIB pe an in infrastructura; totusi, ele ar avea nevoie sa investeasca aproximativ 7-9% pentru a realiza o crestere mai puternica si pentru a atinge tintele de reducere a saraciei.

Partial, balanta investitiilor cerute de infrastructura a determinat o schimbare fundamentala in rolul statului peste tot in lume. Guvernele au realizat o deschidere a industriei si serviciilor de infrastructura pentru o mai mare implicare a sectorului privat, inclusiv corporatiilor transnationale. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, pana in anii 1980, industria infrastructurii a fost in mare parte de competenta statului, uneori prin forme corporatizate, cum ar fi intreprinderi detinute de stat .De atunci, acestea au fost liberalizate gradual, desi viteza si gradul liberalizarii au variat in fiecare industrie si tara. Ca rezultat, relatiile dintre stat si sectorul privat au evoluat, statul asumandu-si tot mai mult rolul de a reglementa activitatile realizate de companii private, deseori straine. Aceste noi relatii vor continua sa se schimbe in stransa legatura cu progresul tehnologic, experienta tot mai mare legata de implicarea sectorului privat si modificarea prioritatilor politice.

Desi corporatiile transnationale(CTN) din tarile dezvoltate domina in continuare industria infrastructurii internationale, implicarea CTN din tarile in curs de dezvoltare a crescut mai mult. In unele industrii, cum ar fi telecomunicatiile, acestea au iesit in evidenta ca jucatori principali, iar in altele, cum ar fi transporturile, au devenit chiar lideri mondiali. Din topul celor 100 CTN de infrastructura din lume in 2006, 14 erau din Statele Unite ale Americii, 10 din Spania, 8 din Franta si respectiv Marea Britanie. Totusi, din topul celor 100 CTN, nu mai putin de 22 aveau sediul general intr-o economie in curs de dezvoltare sau de tranzitie. Cel mai mare numar de asemenea firme proveneau din Hong Kong (China) (5firme) si din Malayesia si Singapore (3 firme fiecare).

Corporatiile transnationale din infrastructura aduc atat tehnologie grea, cat si tehnologie usoara pentru activitatea lor in tarile gazda. In ceea ce priveste tehnologia grea, in telecomunicatii de exemplu, intrarea pe piata a operatorilor din tarile in curs de dezvoltare, dar si din tari dezvoltate, a contribuit la scaderea pragului de acces si de utilizare a tehnologiilor informatiilor si de telecomunicatii in tarile in curs de dezvoltare.

Dezvoltarea regionala este un concept ce urmareste impulsionarea si diversificarea activitatilor economice, stimularea investitiilor in sectorul privat, contributia la reducerea somajului si nu in cele din urma sa conduca la o imbunatatire a nivelului de trai.

Pentru a putea fi aplicata politica de dezvoltare regionala s-au infiintat opt regiuni de dezvoltare, care cuprind tot teritoriul Romaniei. Fiecare regiune de dezvoltare cuprinde mai multe judete. Regiunile de dezvoltare nu sunt unitati administrativ-teritoriale, nu au personalitate juridica, fiind rezultatul unui acord liber intre consiliile judetene si cele locale.

Politica de dezvoltare regionala reprezinta un ansamblu de masuri planificate si promovate de autoritatile administratiei publice locale si centrale, in parteneriat cu diversi actori (privati, publici, voluntari), in scopul asigurarii unei cresteri economice, dinamice si durabile, prin valorificarea eficienta a potentialului regional si local, in scopul imbunatatirii conditiilor de viata.