Perspectivele serviciilor de transport, depozitare și comunicații în România

Perspectivele serviciilor de transport, depozitare şi comunicaţii în România

Introducere

Serviciile de transport, depozitare şi comunicaţii ca parte a sectorului terţiar au prezentat un interes deosebit pentru echipa noastră deoarece reprezintă un segment care se mulează perfect cerinţelor economiei din secolul nostru. Datorită faptului că asistăm la o terţiarizare a economiei pentru a înţelege cu exactitate fenomenul trebuie să identificăm atât necesităţile noii societăţi, respectiv factorii care antrenează dezvoltarea serviciilor, cât şi un comportament ulterior, respectiv efectele asimilării dezvoltării. Beneficiind de ajutorul cu date importante din partea unei cunoştinţe, referitoare la serviciile de transport, acest lucru ne-a putut facilita realizarea proiectului, axat pe un segment al sectorului terţiar, pe care să îl caracterizăm în cele ce urmează.

O altă motivaţie a alegerii noastre a fost şi schimbarea intervenită în comportamentul populaţiei, respectiv în alocarea timpului său liber tot mai mult călătoriilor, respectiv călătoriile realizate pe cont propriu care necesită o infrastructură bună.

Unul dintre elementele fundamentale ale relaţiilor interumane îl constituie mijloacele de comunicare, care, pe diverse planuri, asigură un caracter unitar al întregului complex al vieţii sociale. Aceste necesităţi au dezvoltat mijloace variate de legătură, între care transportul rutier a devenit de o semnificaţie şi importantă deosebite.

Importanţa sistemelor de transport este legată de apariţia şi dezvoltarea societăţii omeneşti. În epoca modernă, prin dezvoltarea forţelor de producţie, adâncirea diviziunii sociale a muncii şi necesitatea dezvoltării circulaţiei mărfurilor şi persoanelor au determinat perfecţionarea mijloacelor şi a căilor de transport, transportul ajungând să se delimiteze ca ramură economică de sine stătătoare, prezentând o serie de particularităţi distincte:

- constituie o continuare a proceselor productive în sfera circulaţiei, asigurând circulaţia bunurilor şi a persoanelor;

- efectul util creat din deplasarea mărfurilor se concretizează prin faptul că contravaloarea serviciilor de transport se adaugă la valoarea mărfii transportate, ca valoare suplimentară;

- transportul exercită o influenţă deosebită asupra infrastructurii şi asupra geografiei socio-economice.

Tratarea acestor problematici abordând numai latura economică şi ignorându-se laturile socială şi ecologică conduce la agravarea situaţiei, nu numai prin inechităţile sociale ale activităţii, ci, mai ales, prin distrugerile ecologice pe care le provoacă transporturile.

Transportul constituie un pivot al dezvoltării economice.Realizarea creşterii economice şi reducerea sărăciei presupun, pe de o parte, accesul la resurse şi pieţe, iar pe de altă parte, de accesul la muncă, servicii, locuinţe şi educaţie.

Transportul are patru funcţii importante în cadrul dezvoltării economice:

– alimentarea procesului de producţie, care permite ca bunuri şi persoane să fie transferate între şi în centrele de producţie şi consum;

– progresul transportului, care poate conduce la modificarea funcţiilor de producţie, prin reducerea costurilor şi introducerea investiţiilor în procesul de producţie;

– creşterea mobilităţii şi posibilitatea transferării factorilor de producţie, în special a forţei de muncă, în locuri unde pot fi utilizaţi eficient;

– creşterea nivelului de trai, prin extinderea facilităţilor şi asigurarea de bunuri, coeziune şi securitate socială.

Studii macroeconomice au arătat că investiţiile în transport asigură creşterea capitalului investit faţă de cel asigurat de alte sectoare de activitate, în baza unor efecte directe sau indirecte. Aceasta rezultă din economisirea de costuri şi de timp prin îmbunătăţirea transportului, precum şi din asigurarea resurselor necesare pentru realizarea unor infrastructuri moderne de transport.

1.Analiza evoluţiei serviciilor de transport în România în perioada 2004-2008

Tabel 1.1 Evoluţia populaţiei ocupate în serviciile de transport (mii pers)

Anii P.O. in Tot. Eco. (mii pers) P.O. in Transp.(yi)

%

Indicatorii medii

Absoluţi Relativi

2004 8238 404 4.90 444.8 16.75 1.039106079 3.9106

2005 8390 418 4.98 1.079741443

2006 8469 453 5.35

2007 8726 478 5.48

2008 8747 471 5.38

Total 42570 2224 5.22

Evoluţia populaţiei ocupate în serviciile de transport este caracterizată de indicatorii medii absoluţi şi relativi prezentaţi în Tabelul 1. Pentru a se ajunge la aceste rezultate s-au aplicat următoarele formule:

= (yi) / ni media seriei, ni = numărul de ani, i =

= sporul mediu de evoluţie

= indicele mediu de evoluţie

= * 100 – 100 ; sau – 1 ritmul mediu de evoluţie

Se observă că populaţia ocupată în serviciile de transport înregistrează o creştere continuă până în anul 2007 când se observă o scădere în valoare absolută de 6 mii persoane. Acest lucru se datorează creşterii într-o măsură foarte mică a populaţiei ocupate în sectorul terţiar. Chiar dacă baza materială există, activitatea a început să se diminueze treptat. Pe întreaga perioadă analizată s-a înregistrat o valoare medie de 444.8 mii persoane ocupate în serviciile de transport, cu un spor mediu pozitiv anual de 16.75 mii persoane, un indice mediu al dinamicii supraunitar de 1,039106 (103,9106%), adică populaţia ocupată în serviciile de transport a crecut de 1,039106 ori şi un ritm de creştere pozitiv de 0,039106 (3,9106%), adică Populţia ocupată în serviciile de transport creşte cu 3,9106 %.