Sistemul informațional al organizației SC Mod Trans SRL

Capitolul 1

SISTEMUL INFORMAŢIONAL AL ORGANIZAŢIEI

1.1. Definirea sistemului informaţional

Sistemul informaţional este un ansamblu organizat de resurse:

materiale, de personal, date, mijloace şi proceduri de culegere, memorare, prelucrare şi comunicare a informaţiilor, precum şi circuitele informaţionale utilizate.

Sistemul informaţional este ansamblul de elemente implicate în procesul de colectare, transmisie, prelucrare de informaţii.

Conceptul de sistem informaţional şi structura sa este pe deplin justificat prin cel puţin argumente ca:

- acest concept a fost definit în funcţie de specializarea

autorilor şi de contextul determinat de tipul lucrărilor elaborate;

- traducerea nu chiar exactă, a unor concepte din literatura

străină şi de introducerea de neologisme în limba română ce nu corespund conţinutului ce-l reprezintă;

- abordarea încă firavă a problematicii complexe referitoare la

proiectarea şi realizarea sistemelor informatice.

O prima definţie elocventa a sistemului informaţional o găsim în DEX, “ansamblu de procedee şi mijloace de colectare, prelucrare şi transmitere a informaţiei necesare procesului de conducere a întreprinderilor, instituţiilor, ministerelor etc.”

Alquier şi Barthet definesc sistemul informaţional astfel: “ansamblu de informaţii manipulate într-o firmă.”

Lemoigne defineşte sistemul informaţional astfel: “un sistem de

cuplaj între sistemul operant şi sistemul de pilotaj.”

Sistemul informaţional ocupă loc între subsistemele de management ale organizaţiei, amplasându-se pe poziţia aratată în schema de mai jos:

Prin sistem se înţelege ansamblul de elemente interdependente care interacţionează pentru atingerea unui scop.

Conform teoriei generale a sistemelor, obiectivul unui sistem este întotdeauna ieşirea sa.

Dacă avem notaţiile: XI = intrările sistemului, YI = ieşirile sistemului, atunci se poate calcula transmitaţia (T) sistemului, astfel: T = YI / XI. O tipologie a sistemelor elaborată de economistul american K. Boulding , propune o abordare pe nouă nivele:

- primul nivel descrie un sistem pasiv, identificabil şi

diferenţiabil, iar conţinutul său poate fi cheia;

- al doilea nivel descrie un sistem activ, prin care se

învederează faptul că este destinat să facă ceva;

- al treilea nivel formalizează un sistem regulat, care dispune

de o anumită formă de regularitate în funcţionarea sa;

- al patrulea nivel defineşte un sistem informat, capabil să

memoreze informaţiile şi să le utilizeze pentru a modifica comportamentul său;

- al cincile nivel se referă la sistemul decizional, dotat nu

numai cu o capacitate de testare, dar capabil să interpreteze rezultatele prelucrării şi să decidă asupra acţiunii viitoare;

- al şaselea nivel este sistemul memorizator, ce acţionează şi

elaborează deciziile sale în funcţie de informaţiile pe care le stochează de-a lungul luării în considerare şi tratării evenimentelor provenite din exterior;

- al şaptelea nivel postulează faptul că sistemul coordonează

deciziile de acţiune în funcţie de situaţiile care se prezintă ca nişte activităţi diferenţiate;

- al optulea nivel este sistemul inteligent, ce dispune de o

capacitate de imaginaţie şi elaborează noi forme de acţiune, păstrează experienţa trecută şi se face înţeles;

- nivelul nouă arată faptul că este o consecinţă prin care

sistemul se autofinalizează, apelându-se la factorul uman, singurul care poate transforma finalităţile sau identitatea.