Strategii de Calitate ale Firmei Rompetrol

CAPITOLUL1. NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND CONCEPTUL DE MANAGEMENTUL CALITĂŢII SI STRATEGIILE DE CALITATE

Conceptul de managementul calităţii a fost formulat pentru prima dată în anii `50 de Juran J.M. Acesta definea managementul calităţii prin cele trei funcţii principale de management: planificarea, tinerea sub control si imbunatatirea calitatii . Ulterior, acest concept a fost dezvoltat de alţi mari cercetători în domeniu.

Un rol important în dezvoltarea managementului calităţii l-a avut elaborarea unor standard internaţional in domeniu, care au favorizat creşterea importanţei acordate calităţii, aceasta devenind principalul criteriu de performanţă al firmei.

Standardele prevăd condiţii şi cerinţe pentru întreg ansamblu de procese din cadrul firmei, rezultatul constituindu-l implementarea unui sistem de management al calităţii care să furnizeze încredere că vor fi respectate cerinţele de calitate, asigurând satisfacerea şi chiar depăşirea exigenţelor clientului.

Calitatea produselor sau serviciilor, reprezintă un obiectiv al firmei în strategiile de piaţă, dar şi o cale de acţiune pe întreg parcursul proiectării, pregătirii tehnologice, al procesării producţiei şi al prestării serviciilor, al controlului prin inspecţii, analize, încercări, probe, până la distribuirea produselor şi asigurarea service-ului de mentenabilitate

Potrivit literaturii de specialitate, calitatea încorporează un complex de dimensiuni :

- satisfacerea unei necesităţi;

- respectarea specificaţiilor în cadrul standardul ISO;

- nivelul de satisfacere a cerinţelor beneficiarilor;

- reflectarea mărcii şi a poziţiei pe piaţă;

- un cost mai scăzut pentru o utilitate dată;

- fiabilitate şi disponibilitate în utilizarea produsului;

Prin strategia calităţii, conducerea firmei urmăreşte: satisfacerea cerinţelor beneficiarilor şi a unor necesităţi sociale; stabilirea nivelului calităţii conform condiţiilor impuse de cerinţele pieţei şi ale competitivităţii; integrarea calităţii în misiunea firmei şi obiectivele sale; schimbarea mentalităţii personalului cu privire la asigurarea calităţii totale, a proceselor, produselor şi a comportamentului resurselor umane.

Tipologia strategiilor calităţii

Strategia performanţei maxime - este promovată de firmele care-şi asumă rolul de lider de piaţă. Firma dobândeşte supremaţia în calitate prin niveluri de performanţă pe care le obţin produsele sau serviciile sale.

Strategia dominaţiei prin calitate - necesită păstrarea unei pieţe sau segment de piaţă care presupune un volum ridicat al vânzărilor şi un nivel ridicat de eficienţă.

Strategia diferenţierii prin calitate - se bazează pe cunoaşterea formelor de manifestare şi a nivelului realizării caracteristicilor de calitate a produselor sau serviciilor.

Strategia diversificării prin calitate - oferă firmei posibilitatea valorificării potenţialului de cercetare-dezvoltare şi a tehnologiilor diferite, prin care se cuceresc noi pieţe şi se oferă clase superioare de calitate în raport cu concurenţa.

Strategia concentrării pe un nivel de calitate - este caracteristicăfirmelor care nu pot sau nu doresc să schimbe un anumit nivel al calităţii dar au capacitatea de al realiza. Această strategie includecaracteristicile produselor şi serviciilor cunoscute şi acceptate de un grup definit de beneficiari, existenţa unei reţele de distribuţie,poziţia în cadrul unor segmente de piaţă, avantajul costurilor asupra concurenţei.

Strategia globală a calităţii - se bazează pe conceptul "sistemul calităţii totale", care include preocupările managerilor şi executanţilor pentru asigurarea calităţii pe toate fazele de raelizare a produsului sau serviciului şi de valorificare a funcţionării produsului la utilizator.

Strategia axată pe costurile calităţii - exprimă intenţia firmei de a accepta alocarea de resurse financiare activităţilor implicate în realizarea calităţii, cât şi de a controla nivelul de reducere a profitului datorat cheltuielilor de înlăturare a defectelor

Strategiile aplicate în domeniul calităţii depind de celelalte strategii concurenţiale adoptate de firmă (de proiectare-dezvoltare, marketing, producţie), si se pot structura în câteva variante:

- strategie indirectă utilizata când se acordă atenţie doar desfăşurării activităţii industriale, bazandu-se pe ideea că printr-un management mai bun se obţine o calitate mai bună;

- strategie imitativă folosita când se aplică în activităţile industriale proceduri pentru calitate ce au dus la succes în alte firma;

- strategie de certificare, când se implementează procedurile cerute de standardele pentru calitate (ISO 9000).

- strategie tip → eficienţă mare → strategia calităţii totale

- strategie specifică elaborată pe baza unei filosofii a calităţii proprii şi a resurselor disponibile.