Amortizarea Activelor Imobilizate

Introducere

Rezultatele profitabile ale unei întreprinderi ce îsi desfasoara activitatea în conditiile liberei initiative sunt determinate, într-o mare masura, de prestatiile profesionale ale economistilor. Acestia trebuie sa fie capabili sa fundamenteze decizii care sa orienteze ferm întreprinderile catre eficienta. Masura eficientei, împreuna cu masura calitatii produselor sau serviciilor care fac obiectul de activitate al firmei, reprezinta elementele cele mai importante prin care se verifica viabilitatea si forta fiecarei întreprinderi.

Una dintre deciziile importante pe care trebuie sa le ia economistii din cadrul unei firme este alegerea surselor de finantare a activitatii : a celor proprii sau a celor împrumutate. Printre sursele proprii de finantare, o importanta deosebita o are amortizarea activelor imobilizate.

Astfel, putem afirma ca amortizarea are rolul de resursa pentru finantarea investitiilor, pentru reînnoirea activelor uzate, iar în calitate de element al costurilor influenteaza evolutia rezultatelor financiare ale firmei. Aceasta, deoarece amortizarea se deduce din baza de calcul a impozitului pe profit. De aceea este necesara realizarea programarii amortizarii aferenta perioadei care urmeaza, pe baza careia se fundamenteaza deciziile privind managementul financiar al întreprinderii.

Pentru ca dimensionarea amortizarii anuale sa fie facuta corect, este necesara utilizarea sistemului de amortizare cel mai potrivit pentru fiecare grupa de mijloace fixe, alegerea corecta a duratelor normale de functionare, precum si recorelarea permanenta între valorile înregistrate în contabilitate si preturile în continua schimbare existente pe piata a mijloacelor fixe prin reevaluarea periodica a imobilizarilor.

În lucrarea de fata se urmareste analiza eficientei dimensionarii amortizarii activelor imobilizate si influentele sale asupra activitatii financiare a unei întreprinderii. De asemenea, sunt prezentate si câteva modalitati de îmbunatatire a dimensionarii amortizarii în cadrul firmei studiate, în functie de specificul activitatii si de activele existente în patrimoniul acesteia.

Cap.1. Continutul si structura activelor imobilizate

1.1. Continutul economic al activelor imobilizate

Desfasurarea activitatii unei întreprinderi implica, printre altele, existenta unor instrumente de munca, parte integrata a aparatului de productie si a patrimoniului, cunoscute sub denumirea de active fixe, mijloace, capitaluri si imobilizari.

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor imobilizate consumate în procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor în patrimoniu si de constituire , prin acumularea acestor valori , a unui fond de amortizare destinat înlocuirii activelor imobilizate atunci când exprima durata de viata economica a acestora, sau când ating limite de uzura fizica si morala .

Investitia, privita ca un plasament semnifica din punct de vedere al circulatiei valorii o imobilizare pe diferite termene. Aceste imobilizari pot lua forme concrete corporale, necorporale sau financiare. Un element al imobilizarii poarta numele de activ .

Imobilizarile corporale sunt definite în Standardele Internationale de Contabilitate ca fiind acele active care :

- « sunt detinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative,

- este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade »

Activele imobilizate corporale se deosebesc prin faptul ca au valoarea încorporata în continutul lor material, în timp ce valoarea activelor necorporale este concretizata în cheltuielile facute pentru obtinerea acestora. Este vorba de licente, brevete, documentatie referitoare la tehnologii de fabricatie etc.