Analiza structurii și dinamicii cheltuielilor publice din bugetul de stat al României

1. Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat – criterii şi componente (conform clasificaţiei bugetare)

1.1 Introducere

Bugetul public este un instrument de programare, executare si control asupra rezultatelor executiei resurselor banesti si a modului de repartitie al acestora. Bugetul public este un ansamblu de documente din sectorul public care formeaza un sistem de bugete (conform art. 1 (2) din Legea 500/2002):

- bugetul de stat;

- bugetul asigurarilor sociale de stat;

- bugetele locale;

- bugetele fondurilor speciale;

- bugetul trezoreriei statului;

- bugetul institutiilor publice autonome;

- bugetul institutiilor publice finantate integral sau partial din bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat;

- bugetele locale si bugetele fondurilor speciale, dupa caz;

- bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii;

- bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat pentru a caror rambursare si alte costuri se folosesc fonduri publice;

- bugetul fondurilor externe nerambursabile.

In tarile dezvoltate notiunea de buget se refera la doua structure diferite: bugetul economiei nationale si bugetul de stat.

Bugetul economiei nationale este un program ce se intocmeste anual si cuprinde toate veniturile si cheltuielile dintr-o economie nationala, indiferent daca sunt publice sau private. Este un buget informativ si nu este excutoriu, nu se supune aprobarii Parlamentului.

Bugetul de stat se elaboreaza pornind de la bugetul economiei nationale si cuprinde doar resursele si cheltuielile autoritatii publice. Este supus discutiei legislativului si are nevoie de aprobarea acestuia. Dupa ce este aprobat de Parlament devine lege si se pot incasa venituri

si efectua cheltuieli publice.

Veniturile si cheltuielile publice indeplinesc rol de parghii folosite de catre stat pentru a stimula dezvoltarea sau restrangerea unor activitati, pentru productia si consumul anumitor produse, pentru a infiinta anumite categorii sociale.

Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se efectueaza de la bugetul statului, din bugetele locale, din fonduri speciale, din fonduri proprii ale agentilor economici cu capital de stat, institutiilor publice pentru actiunile social-culturale, dezvoltarea economico-sociala, organele statului, apararea natioanala, ordinea publica, infaptuirea suveranitatii si independentei nationale, private in unitatea si interdependent lor.

Cheltuielile publice nu trebuie confundate cu cheltuielile bugetare. Cheltuielile publice cuprind cheltuielile care se efectueaza atat de la bugetul de stat, din bugetul local, cat si din fondurile speciale, fondurile proprii ale companiilor natioanel, ale regiilor autonome si societatilor comerciale cu capitatl de stat, institutii de stat.

Cheltuielile bugetare cuprind numai cheltuielile care se finanteaza de la bugetul statului si din bugetele locale, ele fiind deci o parte a cheltuielilor publice,

Destinaţia cheltuielilor publice generează o structură a lor pe două componente:

1. avans de produs intern brut, reprezentând cheltuieli ale instituţiilor publice pentru formarea brută de capital;

2. consum definitiv de produs intern brut, reprezentând orice alte cheltuieli ale instituţiilor publice, numite în mod obişnuit şi curente sau de funcţionare.

Cheltuielile publice pot fi structurate şi după criteriul sursei formale de finanţare. Astfel întâlnim:

1. cheltuieli bugetare, finanţate din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele locale/intermediare sau din bugetele instituţiilor publice autonome;

2. cheltuieli finanţate din fonduri cu destinaţie specială;

3. cheltuieli extrabugetare, finanţate din resurse financiare neincluse în bugetele administraţiilor/instituţiilor publice; veniturile care se pot constitui ca extrabugetare sunt menţionate sau decurg din prevederi legale; cheltuielile efectuate din aceste venituri sunt stabilite în mod autonom de administraţia/instituţia publică ce a realizat venituri extrabugetare; atât veniturile, cât şi cheltuielile respective sunt definite într-un plan de venituri şi cheltuieli extrabugetare şi sunt supuse controlului financiar privind legalitatea constituirii/utilizării lor;

4. cheltuieli efectuate din bugetul Trezoreriei publice (în statele în care legea prevede execuţia bugetului de stat prin Trezoreria publică).

Efectele cheltuielilor publice din contabilitatea financiara a statului poate avea loc numai daca sunt respectate anumite principii:

1. Orice cheltuiala publica poate fi realizata numai daca este prevazuta intr-un act normativ. Fara o autorizare expresa, nici o cheltuiala nu poate fi realizata chiar daca a fost prevazuta intr-un act normativ.

2. Cheltuielile publice pot fi efectuate numai in conditiile exercitarii unui control financiar preventiv si post operativ privinD oportunitatea si necesitatea cheltuielilor. Fiind vorba de cheltuielile unor resurse publice se impune un regim sever in procesul angajarii banilor publici.

3. Cheltuielile publice nu se pot efectua in mod automat chiar daca au fost prevazute intr-un act normativ, ci pe masura justificarii sumelor acordate anterior in conditiile realizarii inicatorilor specifici.

4. Orice cheltuiala publica se poate realiza numai din bugetul administratiei centrale de stat sau din bugetele locale, in functie de subordinea institutiei publice sau a beneficiului de alocatii bugetare.