Analiza Structurii și Dinamicii Cheltuielilor Publice din Bugetul de Stat al României

1. Structura cheltuielilor publice din bugetul de stat – criterii şi componente (conform clasificaţiei bugetare)

1.1 Introducere

Bugetul public este un instrument de programare, executare şi control asupra rezultatelor execuţie resurselor băneşti şi modului de repartiţie al acestora. Bugetul public formează un sistem de bugete şi cuprinde un ansamblu de documente din sectorul public.

Sistemul bugetar (conform arta.1 din Legea 500/2002):

· bugetului de stat;

· bugetului asigurărilor sociale de stat;

· bugetelor fondurilor speciale;

· bugetului trezoreriei statului;

· bugetelor instituţiilor publice autonome;

· bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi bugetele fondurilor speciale, după caz;

· bugetelor instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii;

· bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice;

· bugetului fondurilor externe nerambursabile şi bugetele local

În ţările dezvoltate noţiunea de buget se referă la două structuri diferite: bugetul economiei naţionale şi bugetul de stat.

Bugetul economiei naţionale este un program ce se întocmeşte anual şi cuprinde totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor dintr-o economie naţională, indiferent dacă acestea sunt publice sau private. Acest buget cuprinde: bugetele autorităţii publice şi bugetele agenţilor economici privaţi. Este un buget informativ, nu este executoriu şi nu se supune aprobării Parlamentului.

Bugetul de stat se elaborează pornind de la bugetul economiei naţionale şi înglobează doar veniturile şi cheltuielile autorităţii publice. Are nevoie de aprobarea legislativului, iar dup ace este aprobat de Parlament devine lege şi se pot încasa venituri şi efectuă cheltuieli publice.

Veniturile şi cheltuielile publice îndeplinesc rol de pârghii folosite de către stat pentru a stimula dezvoltarea sau limitarea unor activităţi, pentru producţia şi consumul anumitor produse şi pentru a constitui anumite categorii sociale.

Sistemul cheltuielilor publice cuprinde totalitatea cheltuielilor ce se desfăşoară de la bugetul statului, din bugetele locale, din fondurile speciale, din fondurile proprii ale agenţilor economici cu capital de stat, dezvoltarea economică socială, organele statului, apărarea naţională, ordinea publică, înfăptuirea suveranităţii şi independentei naţionale.

Cheltuielile publice nu trebuie confundate cu cheltuielile bugetare.Cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice în cadrul cărora sunt cuprinse.

Cheltuielile publice exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice pe de alta, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia. Acestea cuprind totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor publice care se acoperă fie de la buget, fie din fondurile extrabugetare, fie de la bugetul propriu al instituţiilor pe seama veniturilor obţinute de aceasta (ex: salariile dascălilor, bursele studenţilor).

Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se finanţează de la bugetul de stat, din bugetele locale, din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Destinaţia cheltuielilor publice se împarte în două componente:

1. Avans de produs intern brut reprezentând formarea brută de capital din cheltuielile instituţiilor publice

2. Consum definitiv de produs intern brut, reprezentând cheltuielile curente sau de funcţionare ale instituţiilor publice

Cheltuielile publice structurate după criteriul sursei formale de finanţare:

1. Cheltuieli bugetare, finanţate de la bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat, din bugetele locale/intermediare său din bugetele instituţiilor publice autonome;

2. Cheltuieli finanţate din fonduri cu destinaţie specială;

3. Cheltuieli extrabugetare, finanţate din resurse financiare neincluse în bugetele instituţiilor publice; atât veniturile cât şi cheltuielile extrabugetare sunt înscrise într-un plan de venituri şi

cheltuieli extrabugetare şi sunt supuse controlului financiar privind legalitatea constituirii/utilizării lor;