Banca Africană de Dezvoltare

1. Coordonate istorice

Înființată pentru a ajuta în eforturile de dezvoltare pe continent, Grupul Băncii Africane pentru Dezvoltare cuprinde trei entităţi distincte sub același management: Banca Africană de Dezvoltare (BAfD), care este instituţie mamă, stabilită pe 4 august 1963 la Khartoum, Sudan , de 23 de ţări africane independente; precum şi două instituții afiliate - Fondului African pentru Dezvoltare (ADF), înființat pe 29 noiembrie 1972, de către Banca Africană de Dezvoltare şi 13 ţări non-africane, şi Fondul Special Nigeria ( NTF), înfiinţat în 1976 de către Guvernul federal din Nigeria.

Acordul de instituire a Băncii Africane de Dezvoltare a intrat în vigoare pe 10 septembrie 1964, douăzeci de ţări membre subscriind 65% din capitalul inițial autorizat, evaluat atunci la 250 milioane de dolari. Rolul său principal este de a contribui la progresul economic şi social al ţărilor membre regionale - în mod individual şi colectiv.

Cu toate că s-a instituit oficial în 1964, Banca Africană de Dezvoltare şi-a început activitatea în 1966, cu sediul în Abidjan, Coasta de Fildeș. Iniţial, în 1964, cuprindea 29 ţări africane şi abia începând cu anul 1982 au fost acceptate ca membri ai băncii sau contribuabili la Fondul African de Dezvoltare şi alte state non-africane, în urma modificării acordului de instituire al băncii. Deținând statutul de bancă de dezvoltare regională multilaterală, Banca Africană de Dezvoltare s-a angajat în promovarea dezvoltării economice şi a progresului social în cadrul ţărilor membre din Africa.

În prezent Banca Africană de Dezvoltare cuprinde 77 de membri din care 53 de ţări din Africa şi 24 ţări de pe continentele: american, european şi asiatic.

În cadrul Băncii își desfășoară activitatea și ADF și NTF

Înfiinţat in anul 1972, Fondul African de Dezvoltare (ADF) şi-a început activitatea în anul 1974, urmărind să sprijine prin resurse ţările membre cu venit redus şi care nu se pot împrumuta din diverse surse. În concordanţă cu strategia de acordare a împrumuturilor, reducerea sărăciei reprezintă principalul obiectiv al activităţii Fondului African de Dezvoltare.

Fondul African de Dezvoltare îşi formează resursele din contribuţiile şi reconstituirile periodice de sume de la statele participante. În general, fondul este reconstituit la fiecare trei ani, în condițiile în care membrii nu iau alte decizii. Ultima reaprovizionare a fondului (a zecea), a fost în 2006. Din Fondul African de Dezvoltare se finanţează proiecte şi programe, se acordă asistenţă tehnică, se efectuează studii asupra economiei ţărilor din zonă. Creditele din Fondul African de Dezvoltare se acordă fără dobândă şi sunt rambursabile în 50 de ani, cu o durată de graţie de 10 ani.

Referitor la Fondul Special Nigerian, acesta este un fond special, creat în 1976 în urma unui acord între Guvernul Nigerian şi bancă, având un capital iniţial de 80 milioane dolari americani. Obiectivele NTF constau în acordarea de asistenţă şi sprijin dezvoltării celor mai sărace ţări membre ale Băncii Africane de Dezvoltare.

NTF își utilizează resursele în finanţarea proiectelor atât de importanţă naţională, cât şi regională, care prevăd susţinerea dezvoltării ţărilor membre cele mai sărace cu un venit foarte scăzut.

2. Membrii Băncii Africane de Dezvoltare

În Acordul de instituire se precizează că orice ţară africană, care are statutul de stat independent poate deveni membru regional al Băncii. Zona geografică în care activităţile Băncii se pot extinde prin aderarea noilor membri cuprinde continentul Africa şi insulele africane.

Țări din alte regiuni geografice pot deveni, membri ai Fondului African de Dezvoltare, dacă au făcut sau fac contribuţiile la acesta în conformitate cu termenii şi condiţiile similare cu termenii şi condiţiile din acordul de instituire a Fondului African de Dezvoltare și ar putea fi, de asemenea, admise de către Bancă, în momentul și după regulile stabilite de Consiliul guvernatorilor. Astfel de norme generale pot fi modificate numai prin decizia consiliului de guvernatorilor cu o majoritate de două treimi din numărul total de guvernatori, inclusiv două treimi dintre guvernatorii țărilor non-regionale, reprezentând cel puţin trei pătrimi din numărul total din puterea de vot ale ţărilor membre.

Începând cu sfârşitul lunii decembrie 2008, Grupul Băncii cuprindea cincizeci şi trei ţări africane (membri regionali) şi douăzeci şi patru ţări (membri non-regionali). Admiterea unor ţări non-regionale sau non-africane în calitate de membri ai Băncii a fost adoptată în mai 1982 ca urmare a deciziei consiliului guvernatorilor pentru a acorda dreptul de subscriere la capitalul Băncii ţărilor non-regionale. Pentru a deveni un membru al BAfD, ţările non-regionale trebuie mai întâi să fi membre ale Fondului African de Dezvoltare (AFD). Doar un singur membru ADF, Emiratele Arabe Unite, trebuie să adere la statutul de membru BAfD.

Turcia a cărei aderare a fost aprobată de către Consiliul Guvernatorilor în Maputo, Mozambic, în mai 2008 este în procesul de completare a cerinţelor pentru participarea statului la ADF.