Baze teoretice ale controlului financiar

Introducere

Etimologic, cuvântul control derivă din limba latină, “contra rolus”, care se definește ca fiind “cercetarea unui act duplicat după originalul său“.

Din punct de vedere al originii, activitatea de control este strâns legată de neîncrederea omenească față de cei din jur, având interesul de a-și apăra proprietățile, iar pe lângă acesta se mai pot adăuga și alte scopuri cu privire la egalitate, legalitate și oportunitate.

În epoca contemporană, controlul reprezintă esențialul deoarece, prin acest mijloc, societatea își manifestă pretențiile, validând numai activitățile și practicile care îndeplinesc normele generale de comportament, cu obiective și programe prioritare. Sfera de manifestare a controlului este infinită, în sensul că este implicată în activitățile umane, acesta manifestându-se ca un atribut de bază al conducerii ce contribuie în același timp și la asamblarea acțiunilor individuale într-un tot unitar.

Ca și componentă a controlului economic, aceasta are ca obiectiv principal cunoașterea de către stat a procedeului de administrare a mijloacelor materiale și financiare de unitățile economice cu capital de stat, respectiv menținerea echilibrului financiar și extinderea economiei naționale.

În altă ordine de idei, controlul financiar nu reprezintă doar o simplă activitate economică, ci reprezintă mult mai mult, presupunând atât necesitatea subiectivă, cât și obiectivă, dintr-o varietate de domenii fiind un mod de specializare ce are în vedere activitatea unei entități.

Capitolul 1. Abordări teoretice ale controlului financiar

1.1. Definirea Controlului Financiar

procese din care se mobilizează și rezultă ulterior resursele financiare.

Încă de la începutul secolului al XX-lea, noțiunea de “control” este utilizată în științele organizațiilor, din timpul lui Taylor (1911), respectiv Fayol (1918) care au însușit conducerii întreprinderii și funcția de control. Henri Fayol (1918) considera controlul organizației drept un “control - sanțiune”, acesta reprezentând de fapt o formă de control ce avea ca și scop principal verificarea adecvată a unei norme prestabilite la rezultatul unei acțiuni.

Odată cu trecerea timpului controlul a cunoscut o evoluție în sensul unui “control bugetar”, ce a trecut de la rolul de supraveghere a producției la cel de instrument al politicii prezivionale a unei întreprinderi.

În sens larg, controlul reprezintă unul dintre atributele de bază ale conducerii și face referire la posibilitatea acestuia de a controla evenimentele pentru a nu fi dominate de ele. În sens restrâns, plasarea unor norme, verificarea sarcinii încredințate urmată de examinare; motivul fiind că unii autori consideră acest atribut ca fiind “control-evaluare”.

Controlul înglobează toate laturile managementului ce presupune existența unui control previzional, operativ și respectiv post-operativ. Controlul este considerat ca un complex de acțiuni, strâns legate între ele ce se derulează succesiv, concepute și realizate în interdependență, conturat ca asocierea rezuntatelor cu obiectivele fixate, ce măsoară diferențele dintre acestea, precum și metodele utilizate care facilitează realizarea obiectivelor. Controlul măsoară rezultatele

cantitative, cât și calitative, comparându-le cu sarcinile asumate, iar ulterior se constată legătura dintre conținutul deciziilor și rezultatul obținut.

Controlul și dirijarea trebuie realizate cu ajutorul unor oameni competenți, autorizați și specializați în domeniu. Accentul pus de către economiști în definirea controlului financiar al unei firme este strâns legat de unul dintre aspectele acestuia, cel mai adesea prin prisma legăturile intrinseci cu managementul, contabilitatea și gestiunea.

Din punct de vedere al accepțiunii semantice, controlul reprezintă o analiză permanentă, respectiv periodică a unei activități, atât pentru a urmări mersul ei, cât și pentru a lua măsuri de remediere, el semnificând și o supraveghere repetată a activității.

Controlul constă în a lua măsuri pentru apropierea rezultatelor reale de rezultatele scontate. Noțiunea de control nu trebuie luată în accepțiunea sa francofonă și anume de “a verifica un rol pozitiv și corectiv” ci într-o accepțiune anglo-saxonă și anume “de a ști să te temperezi astfel încât să te adaptezi imprevizibilului și să te menții în activitate pe un plan cât mai potrivit al obiectivelor”.