Bazele Teoretice ale Controlului Bancar

Capitolul 1.Evolutia istorică a controlului financiar în România

Controlul financiar din tara noastra a cunoscut mai multe forme, odata cu aparitia fiscalitatii, de la formarea primelor nuclee statale. In Principatele Romane, domnitorii aveau drepturi depline asupra veniturilor, de orice fel, stranse de la supusi. Controlul financiar se exercita, in numele domnitorului, asupra platitorilor de biruri si dijme, de catre slujbasi care erau imputerniciti. Documentele vremii amintesc si despre un control exercitat asupra averolor manastiresti pentru care se dadea socoteala in fata marelui logofat si a mitropolitului tarii.

Primele documente prin care se atesta exercitarea activitatii de control din partea autoritatii de stat dateaza de pe vremea lui Matei Basarab (1632-1654). Prin reforma fiscal realizata s-a urmarit diversificarea obligatiilor fiscal, repartizarea datoriilor pe unitalite teritoriale si realizarea evidentei contribuabililor. Tot atunci a aparut si ideea de buget general sub numele de vistieria statului.

Din timpul lui Matei Basarab, birurile sunt recunoscute ca trebuind sa fie stabilite de oameni imputerniciti pentru acoperirea cheltuielilor domnitorului, care reprezenta statul. Din aceste considerente, statu si-a creat un aparat care sa ofere siguranta in strangerea acestor impozite. Matei Basarab avea constituit, in acest scop, un corp de slujbasi, denumiti “rosii” care controlau statele si vegheau locuitorii sa nu fuga si sa lase birurile neplatite.

In perioada Regulamentelor Organice (1831-1858), organelle de control erau “priveghetorii de ocoale” care aveau aceeasi misiune ca si “rosii”. In acea perioada, controlul financiar se manifesta ca un control intern si avea ca obiectiv principal asigurarea veniturilor necesare domnitorului si eliminarea riscului de frauda fiscal din partea supusilor.

Evidenta bunurilor aflate in vistilerie se realize prin intocmirea unor situatii atat pentru incasari, cat si pentru cheltuielile effectuate de domnitor si functionarii domnesti, situatii care erau prezentate sfatului boierilor. Aceste documente cunoscute sub denumirea de “venituri si cheltuieli ale tarii”, se intalnesc pentru prima data pe vremea lui Constantin Branconeanu. La sfarsitul secolului XVIII-lea se percepeau dari unice care trebuiau platite la anumite termene stabilite dinainte pentru fiecare contribuabil in parte. Ca element de evidenta a fiscalitatii au fost introduce “samiile visteriei”, un fel de conturi financiare in care erau inregistrate atat incasarile, cat si cheltuilile inregistrate intr o anumita perioada. O astfel de sama a prezentata pentru prima data Divanului marilor boieri de catre domnitorul Nicolae Macrovodat, despre care Nicolae Iorga a afirmat ca “este sigur ca, pana atunci in nici o tara din Europa nu se indraznise a se aduce inaintea celor indrituiti ceea ce am putea numi un buget devenit astfel public”.

Inainte de cosntituirea Curtii de Conturi, in Romania a functionat un Minister al Controlului. El era organizat dupa Regulamentul Contribuabilitatii Publice Franceze. In cadrul Ministerului Controlului, in anul 1863 existau functionary cu atributii de control fiscal. Ei erau organizati in asa numitul corp al controlorilor care function ape langa prefecturile de judet. Acest corp al controlorilor cuprindea controlori generali, controlori de district, controlori de ocoale si ajutoare de controlori.

In 8 ianuarie 1864, dupa unirea Principatelor, Adunarea Legiuitoare a adoptat Legea pentru infiintarea Curtii de Conturi, care avea in exclusivitate atributii de control financiar. Prin infiintarea acestei institutii s-au valorificat realizarile in organizarea controlului financiar in Principatele Romane si realizarile in domeniu, ale altor popoare. Prin Legea contribuabililor directi, corpul controlorilor este desfiintat. Locul lor este luat de comisiunile comunale. Controlul era exercitat de un singur controlor care era detasat pe langa prefectura, care functiona ca unitate administrativ-teritoriala.

Controlul financiar intra intr-un nou stadiu prin Legea de organizare a Ministerului de Finante din 1882. Prin aceasta lege se reglementeaza si dreptul controlorilor de a verifica si activitatea paratului fiscal cu atributii de constatare si impunere. In anul 1884 s-a infiintat Agentia de Control pentru taxarea bauturilo spirtoase la iesirea acestora de la producatori, din unitatile de productie.

Dupa 1944, controlul financiar atat cel exercitat de stat, cat si controlul propriu exrcitatat la nivelul unitatilor patrimoniale, a capatat altedimensiuni determinate de noile legitati de organizare a intregii economii. Controlul exercitat de Curtea de Conturi a fost desfiintat in 1957. In 1959 a fost aprobat Regulamentul privind organizarea si exercitarea controlului financiar preventive in institutii, intreprinderi si organizatii economice de stat. Ulterior, controlul financiar, atat cel preventive, cat sic el executat de stat, a fost reglementat prin legi special. Tot in acea perioada a fost infiintata Curtea Suprema de Control Financiar, organism al Consiliului de Stat care avea ca obiectiva principaleverificarea modului de executare a prevederilor