Bugetul Primăriei Cluj Napoca

CAP1. BUGETUL DE STAT

1.1Notiuni generale

Bugetul de stat sau bugetul public este un document, un plan sau o balanță în care se prevăd sumele de bani strânse la dispoziția statului, surse de proveniență a acestora precum și direcțiile lor de utilizare, este o componentă de bază a bugetului general consolidat și a finanțelor publice în general.

Termenul de buget își are originea în limba latina desemnând un sac, cu bani fiind regăsit cu același sens si în limba franceză, semnificând o pungă sau un cufar în care se păstrau obiecte personale sau banii atunci când se întreprinde o călătorie.

Definirea juridică a bugetului este întâlnită în România, pentru prima dată, în anul 1929, odată cu adoptarea Legii asupra contabilității publice și asupra controlului bugetului și patrimoniului public.

Conform articolului 138 al Constituției României, „Guvernul elaborează anual proiectul bugetului de stat și pe cel al asigurărilor sociale de stat, pe care le supune, separat, aprobării Parlamentului

Din punct de vedere juridic, bugetul de stat este definit ca un act în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile, ale statului pe o perioadă determinată de timp de regulă, un an.

Din punct de vedere economic, bugetul de stat exprimă relaţii economice, care iau naştere în procesul repartiţiei produsului intern brut, în legătură cu îndeplinirea funcţiilor statului. Aceste relaţii se manifestă în dublu sens: pe de o parte ca relaţii prin care se prelevează resurse băneşti la dispoziţia statului, pe de altă parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse.

Din punct de vedere material, bugetul de stat poate fi definit ca un fond centralizat de mijloace băneşti la dispoziţia statului, în care se încasează veniturile şi din care se efectuează cheltuieli din partea statului.

În economia modernă, bugetul de stat nu mai constituie un simplu document în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioadă de un an, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic.

Volumul şi structura veniturilor şi cheltuielilor bugetare diferă de la o ţară la alta în funcţie de nivelul de dezvoltare economică a statului respectiv, de condiţiile social-politice interne, precum şi de conjunctura internaţională.

Veniturile şi cheltuielile publice nu sunt simpli indicatori ai bugetului de stat, ci îndeplinesc rolul unor pîrghii folosite de stat pentru stimularea dezvoltării sau restrângerii unor activităţi, a producţiei şi consumului anumitor produse, pentru influenţarea anumitor categorii sociale în realizarea acţiunilor în care statul este direct interesat.

În bugetul de stat sunt reflectate resursele financiare mobilizate la dispoziţia statului, repartizate în principal pentru realizarea acţiunilor social-culturale, apărarea ţării, asigurarea ordinei publice, autoritatea publică, pentru finanţarea unor investiţii şi activităţi de interes strategic, asigurarea protecţiei şi refacerea mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de protecţie socială a populaţiei şi realizarea programelor de cercetare. Cheltuielile sunt structurate pe domenii economice, iar în cadrul acestora pe cheltuieli curente şi de capital. Veniturile sunt evidenţiate pe surse de provenienţă în venituri curente (fiscale şi nefiscale), venituri din operaţiuni de capital şi din transferuri de capital.

Rolul bugetului de stat este pus în evidenţă de modalităţile de exercitare a funcţiilor finanţelor publice. Bugetul nu reprezintă doar un tablou sintetic în care se înscriu şi prin care se compară veniturile şi cheltuielile publice. Rolul bugetului este mult mai complex. El este considerat un instrument prin care se realizează alocarea şi redistribuirea resurselor şi care prezintă utilitate în procesul reglării activităţii economice şi sociale.

1.2. Principiile bugetare

Anualitatea bugetului Principiul anualităţii a fost impus, iniţial, din considerente de natură politică. Eficienţa controlului parlamentar asupra gestiunii financiare a Guvernului nu poate fi reală decât în condiţiile în care aprobarea cheltuielilor se realizează pe perioade de timp nu îndelungate. În virtutea principiului anualităţii, puterea legislativă a fiecărei ţări trebuie să se pronunţe anual în legătură cu toate veniturile şi cheltuielile înscrise în bugetul pentru anul următor. Examinarea în fiecare an a proiectului de buget permite şi analiza modului de realizare a veniturilor şi efectuarea cheltuielilor în perioada precedentă.

Anualitatea bugetului are două semnificaţii distincte: prima se referă la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul, iar cea de-a doua, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile înscrise în autorizaţia dată Guvernului de către Parlament.

Unitatea bugetară Principiul unităţii bugetare presupune înscrierea tuturor veniturilor şi cheltuielilor statului, în sumele lor globale, într-un singur document. Respectarea acestei cerinţe conduce la elaborarea unui buget clar, care oferă informaţii de ansamblu privind resursele publice şi utilizarea lor, permite aprecierea importanţei relative a diverselor categorii de venituri şi cheltuieli şi facilitează nivelul soldului general al bugetului prevăzut pentru anul următor. Un buget unitar permite puterii legislative să emită judecăţi de valoare asupra structurii şi volumului cheltuielilor propuse de Guvern, pe baza cărora se pot lua decizii de amânare sau respingere a anumitor cheltuieli considerate inoportune, oferind cadrul favorabil exercitării unui control mai riguros asupra execuţiei veniturilor şi cheltuielilor publice.

Neafectarea veniturilor bugetare Cerinţa acestui principiu rezidă în faptul că veniturile încasate la buget se depersonalizează, astfel încît veniturile în totalitatea lor se utilizează pentru acoperirea tuturor cheltuielilor. Acest principiu interzice ca un anumit venit bugetar să fie afectat acoperirii unei anumite cheltuieli. Aceasta, deoarece nu se poate realiza o concordanţă deplină între mărimea unui venit şi nivelul cheltuielilor ce urmează a fi finanţate pe seama venitului special afectat. Veniturile cu afectaţie specială, fie că depăşesc necesarul de resurse pentru acoperirea cheltuielii respective, ceea ce condice la o folosire neraţională a fondurilor, fie că sunt insuficiente, ceea ce pune sub semnul întrebării posibilitatea realizării acţiunii respective din fondurile de resurse băneşti ale bugetului de stat.

Universalitatea bugetului Este principiul potrivit căruia veniturile şi cheltuielile publice trebuie să fie înscrise în buget în sumele lor totale, fără omisiuni şi fără compensări reciproce. Această regulă a bugetului brut se bazează pe necesitatea înscrierii în buget a veniturilor şi cheltuielilor statului în sume brute sau totale. Scopul urmărit de acest principiu este de a facilita controlul financiar, interzicînd compensarea între cheltuieli şi venituri proprii.

Chiar şi în situaţiile în care realizarea veniturilor publice presupune efectuarea unor cheltuieli prealabile, principiul universalităţii nu permite înscrierea în buget numai a soldului dintre acestea. În buget veniturile trebuie să figureze cu sumele lor brute, iar cheltuielile cu sumele lor totale. Numai în acest mod i se oferă Parlamentului posibilitatea cunoaşterii veniturilor totale, pe care statul urmează să le încaseze în perioada considerată, precum şi a destinaţiei ce va fi dată acestora.