Cheltuieli cu protecția mediului

CHELTUIELI PUBLICE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

I. INTRODUCERE

Mult timp, calitatea mediului înconjurÎtor a fost perceputÎ ca o grijÎ nefondatÎ dar acum, aceasta constituie una din cele mai stringente probleme globale ale omenirii, deoarece nu mai este vorba numai de conservarea cadrului natural, ci este pusÎ sub semnul întrebÎrii însÎsi supravietuirea speciei umane.

AmenintÎrile globale care apasÎ astÎzi asupra mediului amintesc faptul cÎ bunÎstarea socialÎ nu se reduce la o simplÎ acumulare de bunuri si servicii. În fata amplorii amenintÎrilor care vizeazÎ mediul înconjurÎtor, omul a devenit constient de apartenenta sa la un ecosistem planetar, care îl integreazÎ si îl depÎseste în complexitate si dimensiune.

II.CHELTUIELILE PUBLICE PENTRU PROTECTIA MEDIULUI

Cheltuielile publice pentru protectia mediului reflecta politica ecologica a statului si sunt efectuate de acesta pentru mentinerea parametrilor ecologici în contextul efectelor negative pe care dezvoltarea economica le-ar putea avea asupra mediului natural. Aceasta conceptie, aparuta la începutul anilor ’70 si mentionata în lucrarea „Limitele dezvoltarii” (Clubul de la Roma, 1972), este cunoscuta azi ca dezvoltare durabila si presupune concomitenta dezvoltarii economice cu, cel putin, pastrarea parametrilor de mediu. Interventia statului în aceasta chestiune este determinata de caracterul public al mediului înconjurator si de faptul ca alterarea lui afecteaza întreaga comunitate. Statul intervine, dar nu este echitabil si nici rational ca eforturile de

refacere/pastrare a caracteristicilor de mediu natural sa fie suportate de întreaga societate în mod solidar. De aceea, în finantarea acestor actiuni, primeaza principiul „poluatorul plateste”. Sursele financiare pentru astfel de cheltuieli sunt: fonduri provenite de la/cheltuite de agentii economici (penalitati pentru pagube produse mediului, investitii pentru protejarea mediului/combaterea poluarii, impozite/taxe/redevente pentru consumul factorilor de mediu), fonduri ale bugetului, fonduri speciale pentru protectia mediului/combaterea poluarii, credite/ajutoare de la organisme internationale

Cheltuielile pentru protectia mediului

Cheltuielile pentru protectia mediului reprezinta masura economica a eforturilor pe care societatea le realizeaza pentru a raspunde problemelor generate de starea mediului, într-o anumita etapa, ele referinduse la urmatoarele activitati: (1) protectia calitatii aerului si a climei, (2) protectia calitatii apelor, (3) managementul deseurilor,(4) protectia solului si a apelor subterane,(5) reducerea zgomotului si a vibratiilor,(6) protectia surselor naturale si conservarea biodiversitatii, (7) protectia împotriva radiatiilor,(8) cercetare-dezvoltare, (9)administrarea generala a mediului, (10) educatie, (11)instruire, (12) informare,(13) alte activitati specifice.

Cheltuielile totale de protectie a mediului la nivel national (CTPM) se determina prin însumarea urmatoarelor elemente :

- Investitiile totale (It) ce includ investitiile efectuate de producatorii nespecializati din activitati industriale, de producatorii specializati si cele efectuate de administratia publica locala ;

- Cheltuieli curente interne totale (CCIt), obtinute prin adunarea cheltuielilor curente interne efectuate de producatorii nespecializati, specializati si a celor efectuate de administratia publica locala.

Costurile de mediu

Costurile de mediu sunt costurile legate de degradarea efectiva sau potentiala a activelor naturale datorita activitatilor economice.Pentru a putea determina eficienta activitatii agricole trebuie calculate si suporate costurile de mediu de catre unii agenti economici sau chiar de agricultori daca acestia contribuie direct la poluarea mediului inconjurator.

In vederea evidentierii unui profit cat mai real, exploatatia agricola durabila trebuie sa cuantifice toate costurile, inclusiv pe cele ecologice. In cheltuielile de exploatare se vor introduce anumite cheltuieli care tin de durabilitate cum ar fi:

1. Cheltuieli de durabilitate sau de conservare. Apar in cazul in care proprietarii doresc sÎ isi conserve terenurile puternic degradate, deoarece costul de exploatare este prea mare, iar pe termen lung si mai mare, atunci, in mod direct, va suporta cheltuielile proprietarul, iar indirect cumpÎrÎtorul, deoarece acest cost de mediu poate fi introdus in pret.

2. Cheltuielile pentru neutralizarea actiunii poluante a diversilor factori de productie reflectÎ efortul material, uman si financiar in legaturÎ cu functionarea statiilor de epurare a reziduurilor poluante, îndeosebi a dejectiilor rezultate din cresterea animalelor. În aceste cheltuieli se introduc si costurile cu transportul reziduurilor si cu depozitarea lor. Aceste costuri vor fi suportate de cÎtre producÎtorul agricol.

3. Cheltuielile pentru neutralizarea actiunii poluante a diverselor activitÎti industriale. Aceste cheltuieli sunt necesare pentru introducerea in circuitul agricol al terenului. Acestea vor fi suporatate in totalitate de cÎtre agentul economic poluant mergându-se dupa principiul “poluatorul plateste”.

4. Cheltuieli privind mÎsurarea si controlul gradului de poluare in zona respectivÎ. De obicei, aceste cheltuieli sunt mari deoarece necesitÎ aparaturÎ costisitoare si, nu în ultimul rând, consultantÎ. Aceste cheltuieli ar trebui suportate atât de producÎtor cât si de stat (prin subventionare).

5. Cheltuieli privind amenzile pentru depÎsirea gradului de admis de poluare. Acestea vor fi obligatoriu introduse si vor fi suportate in totalitate de cÎtre poluator, respectiv producÎtorul agricol si vor fi controlate astfel incât sÎ nu fie introduse in costul de productie, pentru a nu se reflecta in pret.

6. Cheltuieli cu expertizele privind gradul de toxicitate a produselor agricole pentru sÎnÎtatea oamenilor. Aceste cheltuieli sunt obligatorii si sunt suportate atât de producÎtor, cât si de stat prin intermediul Organismelor de Protectie a Consumatorului.

7. Cheltuieli privind sÎnÎtatea dacÎ din vina exploatatiei agricole s-a atentat la sÎnÎtatea oamenilor. Cheltuielile privind sÎnÎtatea vor fi suportate direct de producÎtorul agricol (poluantul), cât si sub forma unor amenzi care vor fi vÎrsate intr-un cont comun pentru sÎnÎtatea publicÎ. De asemenea trebuie sa existe un control riguros pentru ca aceste cheltuieli sÎ nu fie introduse in costul de productie si sÎ fie suportate de cumpÎrÎtori.