Convertabilitatea monetară și evoluția ei

Convertibilitate - însusire legala a unei monede de a putea fi preschimbata cu o alta moneda în mod liber prin vînzare si cumparare pe piata, în sensul ca nu exista restrictii nici cu privire la suma de preschimbat, nici la scopul preschimbarii – plati pentru tranzactii curente sau miscari de capital – si nici la calitatea celui care efectueaza preschimbarea: rezident al tarii în care se efectueaza operatia sau nerezident.

Moneda – piesa de metal (aur, argint, cupru etc) care se prezinta în general sub forma de disc plat si serveate ca mijloc de circulatie, de plata si eventual de tezaurizare. Spre deosebire de bani, nu este un termen generic, ci se refera la un anumit fel de bani si anume la piesele de metal cu valoare proprie deplina sau inferioara valorii nominale.

Piata trebuie sa permita o confruntare permanenta a cererii si ofertei si sa comunice cu pietele straine. Interesul pentru convertibilitate poate fi formulat astfel:

a) prin convertibilitate se creeaza premisele determinarii exacte a eficientei comertului exterior în ansamblu si a fiecarei tranzactii în parte si pe plan mai general, a întregii productii a tarii.

b) ca urmare a convertibilitatii, produsele tarii se afla într-o concurenta reala cu produsele celorlalte tari, îmbunatatirea activitatii de productie, cresterea productivitatii muncii, ridicarea nivelului tehnic, calitativ si estetic al produselor sînt stimulate.

c) convertibilitatea face posibila restructurarea permanenta a economiei prin dezvoltarea productiei sectoarelor si produselor celor mai eficiente cerute la export.

d) din punct de vedere financiar, convertibilitatea contribuie la realizarea echilibrului valutar-financiar, moneda nationala putînd fi utilizata - desigur vremelnic si în anumite limite – pentru acoperirea unor eventuale dezechilibre ale balantelor platilor.

e) cursurile valutare în general si valoarea monedei natioale în special sunt puse pe o baza economica, ele rezultînd din cererea si oferta de pe piata valutara. Trecerea la convertibilitate poate fi deci considerata ca fiind un rezultat al atingerii unui nivel mai înalt de dezvoltare si eficienta economica si totodata ca un instrument de perfectionare a relatiilor comerciale si financiare internationale în scopul largirii si diversificarii schimburilor economice.

Convertibilitatea înlesneste comertul cu strainatatea si cresterea eficientei acestuia. O tara cu moneda convertibila poate face comert cu toate celelalte tari, pe pietele unde obtine cel mai mare avantaj. Cu toate acestea, putine tari au putut introduce convertibilitatea libera. În perioada interbelica, numeroase tari au trebuit sa renunte la convertibilitate din cauza conditiilor economice potrivnice. România nu a avut moneda convertibila decît 3 ani: 1929-1932. Dupa cel de-al doilea razboi mondial, convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale sistemului monetar international din 1944. Cele mai importante state vest-europene au trecut însa la convertibilitate de-abia în 1958.

În viata economica si în vocabularul de specialitate, convertibilitatea si-a facut aparitia odata cu crearea bancnotelor.

Întrucît la origine bancnota a derivat din chitanta eliberata de bancher clientului care depunea la el o cantitate de aur din motive de securitate si comoditate, acest instrument a pastrat multa vreme caracterul de angajament subscris de banca emitenta de a plati la cerere, în monede de aur, suma înscrisa pe bilet, deoarece biletul nu era altceva decît un reprezentant al aurului. Aceasta însusire a bancnotei de a fi oricînd transformabila în aur a fost denumita convertibilitate. Ea a emanat deci din conceptia ca bancnota este emisa si circula în locul aurului.