Convertibilitate monetară

Introducere

In evolutia sa,convertibilitatea monetara a cunoscut transformari dintre cele mai profunde.Convertibilitatea si-a facut aparitia odata cu crearea bancnotelor.Intrucat la origine bancnota a derivat din chitanta eliberata de bancher clientului care depunea la el o cantitate de aur din motive de securitate si comoditate,acest instrument a pastrat multa vreme caracterul de angajament subscris de banca emitenta de a plati la cerere,in monede de aur,suma inscrisa pe bilet,deoarece biletul nu era altceva decat un reprezentant al aurului.Aceasta insusire a bancnotei de a fi oricand transformabila in aur a fost denumita convertibilitate.Ea a emanat deci din conceptia ca bancnota este emisa si circula in locul aurului

Convertibilitatea a constituit un mecanism intern al economiei realizand legatura si echilibrul necesar intre moneda-marfa si cantitatea de moneda de hartie emisa si pusa in circulatie de sistemele monetare nationale.Astazi,convertibilitatea este o veriga sau o filiera obligatorie in calea patrunderii unei monede nationalepe piata altor tari,respectiv in circuit international.In evolutia sa de la forma initiala la mecanismul sau actual,convertibilitatea a cunoscut transformari succesive si trasaturi specifice in functie de natura etalonului monetar care a stat la baza sistemelor monetare.

Convertibilitatea înlesneşte comerţul cu străinătatea şi creşterea eficienţei acestuia. O ţară cu monedă convertibilă poate face comerţ cu toate celelalte ţări, pe pieţele unde obţine cel mai mare avantaj. Cu toate acestea, puţine ţări au putut introduce convertibilitatea liberă. În perioada interbelică, numeroase ţări au trebuit să renunţe la convertibilitate din cauza condiţiilor economice potrivnice. România nu a avut monedă convertibilă decat 3 ani: 1929-1932. După cel de-al doilea război mondial, convertibilitatea a devenit unul din principiile fundamentale sistemului monetar internaţional din 1944. Cele mai importante state vest-europene au trecut însă la convertibilitate de-abia în 1958.

Convertibilitatea monetara

Convertibilitatea,in sensul cel mai larg,se defineste prin ‚insusirea legala a unei monede de a fi preschimbata cu o alta moneda,in mod liber,prin vanzare-cumparare pe piata,in sensul ca nu exista restrictii nici cu privire la suma de preschimbat,nici la scopul preschimbarii-plati pentru tranzactii curente sau miscari de capital-si nici cu privire la calitatea celui care efectueaza preschimbarea-rezident al tarii in care se efectueaza operatia sau nerezident’

Aceasta definitie prezinta convertibilitatea in legatura cu ansamblul relatiilor economice dintre tari,indiferent de forma sub care acestea se prezinta:plati sau incasari cash sau pe credit,transferuri de sume in alte scopuri,miscari de capital.

Formele convertibilitatii monetare:

a)convertibilitatea in conditiile etalonului monetar

Aparitia convertibilitatii este legata de emisiunea si punerea in circulatie a bancnotelor in locul metalului monetar(aur sau argint).Banca emitenta avea obligatia sa achite prezentatorilor de bancnote suma in aur-moneda(sau argint),corespunzator atat valorii nominale a acestora,cat si continutului de metal pretios stabilit prin lege pentru unitatea monetara respectiva ,aceasta constituindu-si un stoc in depozitele sale pentru acoperirea bancnotelor in proportie de 25-40% din valoarea acestora.

In cadrul sistemelor monetare bazate pe acest etalon,convertibilitatea era libera si nelimitata,se realiza relativ automat si asigura mentinerea echilibrului necesar intre cantitatea de bancnote din circulatie si nevoile de monede ale economiei,mecanismul fiind relativ simplu.

Daca masa monetara depasea la un moment dat nevoile efective de moneda,bancnotele incepeau sa se deprecieze,provocand o pierdere detinatorilor.Pentru evitarea pierderii,o parte din bancnotele detinute erau convertite in aur,singura marfa care avea pret fix(banca de emisiune era obligata sa efectueze oricand convertirea potrivit continutului legal legal d eaur al unitatii monetare).Prin convertire,o cantitate de bancnote se inapoia la banca,degravand circulatia,iar aurul monetar tezaurizat.In situatia inversa,daca nevoile de moneda ale economiei erau in crestere fata de masa monetara,o parte din aurul tezaurizat era scos din tezaur si predat bancii in schimbul bancnotelor caer,erau introduse in circulatie,pentru acoperirea nevoilor de moneda in crestere.

Importanta convertibilitatii in conditiile etalonului aur mai era determinata si de rolul acesteia in formarea cursurilor valutare.Libera circulatie a aurului pe plan international asigura si stabilitatea cursului de schimb prin mecanismul ‚punctelor de aur’deoarece platile catre strainatate puteau fi efectuate fie in aur-moneda,fie in devize convertibile.

Treptat,convertibilitatea libera si nelimitata a inceput sa mai functioneze,banca de emisiune a ajuns cu timpul sa nu-si mai poata respecta obligatia de convertire intrucat nevoile de semne monetare intreceau cu mult acoperirea lor in metalul monetar.A inceput procesul de limitare a convertibilitatii clasice si,in final,de renuntare la acest mecanism.

Dupa primul razboi mondial a aparut-asa cum s-a aratat-o alta forma de etalon aur,etalonul aur-lingouri.In aceste conditii,s-a trecut la convertirea bancntelor in aur-lingouri,aurul nu mai circula efectiv,ci este tinut ca rezerva in tezaurul emitentului de bancnote,sub forma de lingouri.Bancnotele sunt convertibile in aur,insa numai in aceste lingouri,ceea ce limiteaza in practica dreptul la convertibilitate,de el beneficiind numai detinatorii de sume mari,suficiente pentru a acoperi cel putin pretul unui lingou(un lingou de aur de uz curent cantareste circa 400 de uncii de aur.Conevrtibilitatea in lingouri a fost practicata de Anglia si Franta in perioada 1928-1936,iar Romania a inscris-o in legea de stabilizare monetara din anul1929,impreuna cu alte forme de convertire.