Fonduri Europene Nerambursabile

1. Descriere generală a instrumentelor de pre-aderare ale Uniunii

Europene

Începând cu anul 2000, Uniunea Europeană sprijină statele candidate din Europa Centrală şi de Est în eforturile acestora de pregătire pentru aderare prin trei instrumente financiare: Phare, Ispa şi Sapard.

Phare a fost creat la începutul anului 1989 pentru Polonia şi Ungaria, primele două ţări din regiune care au renunţat la comunism şi economia centralizată. Scopul său era de a ajuta aceste două ţări în procesul de tranziţie de la regimul comunist la cel democratic (de aici şi numele său: Poland Hungary Aid for Reconstruction of the Economy – Polonia Ungaria Ajutor pentru Reconstrucţia Economiei).

Pe măsură ce alte state din centrul şi estul Europei au trecut la un regim democratic, acestea au fost incluse, de asemenea, în program. Astfel, în 1996, 13 state primeau fonduri nerambursabile Phare: 10 state candidate (Bulgaria, Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia), şi 3 state necandidate (Albania, Bosnia-Herţegovina şi Fosta Republică Iugoslavă Macedonia).

Din 2000, cele trei state din partea vestică a Balcanilor au fost incluse în programul CARDS (Asistenţă Comunitară pentru Reconstrucţia, Dezvoltarea şi Stabilitatea Balcanilor), Phare devenind un instrument concentrat exclusiv pe susţinerea procesului de aderare a celor 10 state candidate din Europa Centrală şi de Est.

Din 2004, o dată cu aderarea celor 12 state din primul val la Uniunea Europeană beneficiază de asistenţa Phare numai România şi Bulgaria. Alte două ţări candidate (Croaţia şi Turcia) beneficiază şi ele de asistenţă de pre-aderare din partea Uniunii, dar prin intermediul unor instrumente separate.

Phare se concentrează pe trei domenii principale:

1. consolidarea administraţiei şi instituţiilor publice din statele candidate, pentru ca acestea să poată funcţiona eficient în cadrul Uniunii („Dezvoltare instituţională”);

2. sprijinirea statelor candidate în efortul investiţional de aliniere a activităţilor industriale şi a infrastructurii la standardele UE („Investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei comunitare”);

3. promovarea coeziunii economice şi sociale („Investiţii în coeziune economică şi socială”).

Ispa (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession - Instrument pentru Politici Structurale de Pre-Aderare) finanţează în perioada 2000-2006 proiecte în domeniul infrastructurii de transport şi de mediu. Programul urmăreşte alinierea ţărilor candidate la standardele de mediu ale Uniunii Europene, extinderea şi conectarea reţelelor de transport ale României cu cele trans-europene şi familiarizarea ţărilor beneficiare cu politicile şi procedurile aplicate de Fondurile Structurale şi de Coeziune ce se vor derula o dată cu intrarea în Uniunea Europeană.

În ceea ce priveşte mediul, domeniile de interes sunt următoarele:

- rezerva de apă potabilă;

- tratarea apelor reziduale;

- administrarea deşeurilor solide şi a celor periculoase;

- poluarea aerului.

În domeniul transporturilor, Ispa finanţează reabilitarea şi dezvoltarea de căi ferate, drumuri, porturi şi aeroporturi.

Sapard (Special Pre-Accesion Programme for Agriculture and Rural Development - Programul Special de Pre-aderare pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală) sprijină România pentru participarea la Politica Agricolă Comună (PAC) şi Piaţa Internă a Uniunii Europene. Mai concret, obiectivele programului sunt: îmbunătăţirea vieţii comunităţilor rurale, crearea unui sector competitiv de producere şi prelucrare a produselor agricole, crearea de locuri de muncă în mediul rural, asigurarea de venituri adecvate locuitorilor din zonele rurale şi asigurarea unei dezvoltări durabile a acestor regiuni.

2. Programul Phare

O dată cu lansarea celorlalte două instrumente de pre-aderare (Sapard şi Ispa) Comisia Europeană a trecut la redefinirea rolului programului Phare pentru evitarea suprapunerii cu acestea. Astfel, din 2000, Phare sprijină ţările candidate în eforturile lor de adoptare a acquis-ului comunitar (legislaţia Uniunii Europene) şi de consolidare a instituţiilor însărcinate cu aplicarea şi urmărirea respectării acestuia. Obiectivul final este de a întări instituţiile democratice, administraţia publică şi organizaţiile responsabile cu implementarea efectivă şi eficientă a legislaţiei comunitare.

Aşa cum menţionam anterior, Phare se concentrează pe trei domenii cheie:

• dezvoltare instituţională;

• investiţii pentru sprijinirea aplicării legislaţiei comunitare;

• investiţii în coeziune economică şi socială.

Dezvoltarea instituţională

Întărirea capacităţii instituţionale şi administrative a ţărilor candidate este o cerinţă cheie pentru a putea deveni membre ale Uniunii. În această situaţie vor trebui să adopte, să aplice şi să urmărească respectarea acquis-ului comunitar. Scopul dezvoltării instituţionale este de a ajuta ţările candidate să creeze bazele instituţionale necesare aderării. Acest tip de sprijin reprezintă aproximativ 30% din bugetul Phare în fiecare ţară candidată.

Dezvoltarea instituţională nu este legată numai de armonizarea legislaţiei ţării candidate cu cea a Uniunii Europene. Se referă, de asemenea, şi la modul în care legislaţia este pusă în practică şi respectată. Aceasta implică pregătirea unui număr mare de funcţionari publici, oficiali şi experţi. Un instrument foarte important în acest sens este înfrăţirea instituţională („twinning”). Acesta implică detaşarea unor funcţionari publici din statele membre ale Uniunii Europene în cele candidate pentru o perioadă de cel puţin un an. Aceştia sunt cunoscuţi sub numele de Consilieri rezidenţi de twinning.

Proiectele de înfrăţire instituţională (twinning) sunt realizate de administraţiile publice sau organisme mandatate de acestea şi nu fac obiectul procedurilor de licitaţie comercială. Din 2001, twinning-ul clasic este completat de proiecte similare pe termen scurt („twinning light”) de maxim 6 luni de zile. Spre deosebire de twinning-ul clasic, acesta nu presupune detaşarea permanentă a unor experţi din administraţia statelor membre.

Alături de înfrăţirea instituţională, alte două mecanisme importante de consolidare instituţională sunt:

• furnizarea expertizei în domeniul acquis-ului prin TAIEX

• reforma administraţiei publice şi a organismelor de reglementare prin programul SIGMA - iniţiativă comună Comisia Europeană - OCDE (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) pentru a ajuta ţările din Europa Centrală şi de Est în eforturile de a-şi moderniza administraţia publică.