Funcția de Control

1. FUNCŢIA DE CONTROL

Funcţia de control a finanţelor publice vizează modul de constituire a fondurilor publice în economie, repartizarea acestora pe beneficiari şi eficienţa cu care unităţile economice cu capital de stat şi instituţiile publice utilizează resursele de care dispun indiferent dacă acestea sunt surse proprii sau împrumutate. Funcţia de control a finanţelor publice se justifică deoarece fondurile publice aparţin întregii societăţi. Sfera de manifestare a funcţiei de control este mai larga decât cea a funcţiei de repartiţie, deoarece vizează, pe lângă constituirea şi repartizarea fondurilor financiare publice, şi modul de utilizare a resurselor. Funcţia de control a finanţelor publice nu se limitează la modul de constiturire a fondurilor publice şi la repartizarea acestora pe beneficiari, ci urmăreşte şi legalitatea, necesitatea, oportunitatea şi eficienţa cu care instituţiile publice şi agenţii economici cu capital de stat utilizează în concret resursele băneşti de care dispun. În consecinţă, controlul se efectuează nu numai activităţilor specifice funcţiei de repartiţie, ci el se exercită şi asupra producţiei realizate în sectorul de stat, a schimbului şi consumului ce are loc în acest sector.

Controlul financiar îşi dezvoltă următoarele funcţii:

- Funcţia de evaluare constă în estimarea unei situaţii la un moment dat, ca apreciere exactă şi concretă a realităţii, iar sugestiile pe care le implică sunt menite să completeze rezultatele şi să elimine cauzele perturbatoare;

- Funcţia preventivă se manifestă prin control anticipat destinat să evite şi să preîntâmpine tendinţele care ar necesita decizii corective; din această perspectivă se urmăreşte nu doar legalitatea, ci şi oportunitatea, necesitatea şi economicitatea actelor şi operaţiilor;

- Funcţia de documentare asigură cunoaşterea cantitativă şi calitativă a problematicii pe care o implică actul conducerii;

- Funcţia pedagogică semnifică latura formativă a controlului aşa cum se degajă din popularizarea şi generalizarea experienţei pozitive sau din sancţionarea nuanţată a disfuncţiilor şi abateriolor constatate.

Utilizarea resurselor financiare publice se realizează cu respectarea strictă a legii, în condiţii de eficienţă socială şi/sau economică. Constituirea, realizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice, precum şi păstrarea şi întrebuinţarea mijloacelor materiale şi băneşti ale sectorului public se controlează de către Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor Publice şi alte organe împuternicite de lege.

Forme curente de control financiar

După momentul în care se exercită controlul, atât din punct de vedere al datei de desfăşurare, cât şi din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului, acesta se manifesta sub trei forme: control preventiv; control operativ-curent; control ulterior.

Separarea celor trei forme de control asigură o delimitare strictă a persoanelor care pot efectua controlul, a obiectivelor de control, a posibilităţilor de valorificare a constatărilor şi a scopului fiecărei forme de control. Fiecare formă de control însă asigură prevenirea, constatarea şi înlăturarea aspectelor negative în activitatea economică desfăşurată, cât şi a neregulilor financiare, creând posibilitatea atingerii obiectivelor programate. În practică, aceste forme de control se condiţionează şi se influenţează reciproc, un control preventiv bine realizat uşurează munca controlului operativ-curent şi poate înlătura chiar controlul ulterior, acesta rămânand fără obiect.

Controlul preventiv contribuie la folosirea cu maximum de eficienţă a mijloacelor materiale şi disponibilităţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii în angajarea şi efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de gestiune, la preîntâmpinarea oricărei forme de risipă şi a eventualelor deficienţe înainte de a se produce efecte negative. Controlul financiar preventiv presupune implicarea atât a personalului cu funcţii economice dar şi a personalului cu funcţii tehnice, datorită vizelor de compartiment privind necesitatea desfăşurării operaţiunii economice pe care acest control le presupune. Prin implicarea în activitatea economică şi a activităţilor tehnologice şi tehnice, face ca această formă de control să devină mai eficientă, rezultatele financiare fiind în definitiv şi consecinţa măsurilor tehnico-tehnologice.