Gestiunea FEDR la nivelul proiectului modernizare ambulatoriu integrat al Spitalului de Recuperare Sfântul Gheorghe botoșani

Capitolul 1. Fondul European de Dezvoltare Regională

1.1 Istoric

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) este un fond special al comunităţii europene, creat în anul 1975 în vederea reducerii decalajelor dintre gradul de dezvoltare a regiunilor Comunităţii.

Odată cu crearea FEDR a fost definită o politică regională la nivel comunitar şi a devenit în scurt timp cea mai importantă componentă a sprijinului structural. Obiectivul Fondului European de Dezvoltare Regională (FEDR) este de a consolida coeziunea economică şi socială în Uniunea Europeană prin diminuarea dezechilibrelor regionale. Pe scurt, FEDR finanţează :

- ajutoare directe pentru investiţiile în întreprinderi (în special, IMM-uri) în vederea creării de locuri de muncă durabile;

- infrastructuri legate, în special, de cercetare şi inovare, telecomunicaţii, mediu, energie şi transporturi;

- instrumente financiare (fond de capital de risc, fond de dezvoltare regională etc.) destinate să sprijine dezvoltarea regională şi locală şi să favorizeze cooperarea între oraşe şi regiuni;

- măsuri de asistenţă tehnică.

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) poate interveni în sprijinul a trei noi obiective de politică regională:

- convergenţă;

- competitivitate regională şi ocuparea forţei de muncă;

- cooperare teritorială europeană.

1.2 Constituirea la nivel European şi distribuirea sumelor între statele membre din FEDR

Fondurile structurale reprezintă o parte a bugetului Uniunii Europene, iar modul de utilizare a acestora se bazează pe împărţirea tuturor responsabilităţilor între Comisia Europeană şi Guvernele statelor membre.

Astfel, într-o primă etapă, Comisia îşi concentrează atenţia pe programele de dezvoltare propuse de către statele membre prin negocieri asupra acestora, oferirea de aprobări şi alocări de resurse financiare necesare.

În a doua etapă, statele şi regiunile lor se ocupă de gestionarea programelor, de aplicarea acestora şi de selectarea proiectelor pe care le controlează şi evaluează.

În a treia etapă, se observă participarea Comisiei la monitorizarea programelor, aceasta angajează cheltuieli şi plăteşte cheltuieli certificate, verificând şi sistemele de control instituite.

Pentru fiecare program operaţional, statul membru este obligat să desemneze:

- O autoritate de gestionare - poate fi o autoritate publică, organism de drept public sau privat naţional, regional sau local care are capacitatea de a gestiona programul operaţional respectiv;

- O autoritate de certificare - poate juca acest rol o autoritate, organism public naţional, regional sau local care are drept responsabilităţi certificarea situaţiei cheltuielilor şi cererilor de plată înainte de trimitere către Comisie;

- O autoritate de audit - în acest caz, trebuie să fie o autoritate, organism public naţional, regional sau local care a fost desemnat pentru fiecare program operaţional în parte, ce are responsabilităţi privind verificarea bunei funcţionări a sistemului de gestionare, de control .

Pentru constituirea bugetului alocat fondului, sunt necesare parcurgerea următoarelor etape:

1. Consiliu şi Parlamentul European convin asupra bugetului destinat fondurilor structurale, precum şi asupra modului de utilizare a acestuia pe baza propunerii înaintate de Comisie.

2. Comisia propune „orientările strategice ale Comunităţii în materie de coeziune”, ce au fost definite în prealabil alături de statele membre şi care garantează ajustarea programării în funcţie de priorităţile Uniunii de către statele membre.

3. Comisia poartă un dialog permanent cu fiecare stat membru iar acesta pregăteşte „Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR)” care respectă orientările strategice. Conform Regulamentului, după adoptarea orientărilor strategice, statul dispune de o perioadă de cinci luni, în care poate înainta Comisiei propriul Cadru Strategic Naţional de Referinţă (CSNR), în care sunt incluse strategia aleasă şi lista de „programe operaţionale” pe care le vor aplica, iar Comisia are la dispoziţie trei luni pentru obiecţii şi pentru solicitarea de informaţii suplimentare.

4. Comisia validează parţial Cadrul Strategic Naţional de Referinţă precum şi fiecare program operaţional. În perioada 2007-2013, Comisia Europeană a avut/are în vedere adoptarea a aproximativ 450 de programe operaţionale.

5. Comisia decide asupra programelor, iar statele membre împreună cu regiunile lor de dezvoltare aplică aceste programe, prin selectarea proiectelor puse în aplicare în fiecare an, prin controlarea şi evaluarea acestora cu ajutorul Autorităţilor de gestionare.

6. Comisia angajează cheltuielile iar statul membru lansează programele.

7. Comisia achită cheltuielile certificate de către statul membru.

8. Comisia monitorizează programele operaţionale alături de statele membre.

9. Comisia Europeană împreună cu statele membre prezintă rapoarte strategice.