Intervenția Statului în Economie prin Intermediul Finanțelor Publice

Rezumat. Lucrarea de faţă are ca scop prezentarea şi exemplificarea intervenției statului în economie prin intermediul finanțelor publice. Un termen atât de complex şi de discutat, necesită o atentă studiere şi cere o dezbatere mai amplă cu privire la nuanţele pe care noţiunea le impune. Lucrarea îşi propune observarea subiectului din mai multe unghiuri: din punct de vedere al externalităților, eșec al pieței, al bunurilor si serviciilor publice. Intervenția statului în economie este extrem de complexă în perioada contemporană. Evoluțiile economice, sociale, curentele de gândire economică au antrenat profunde transformări în ceea ce privețte rolul statului în economie.

Cuvinte – cheie: stat, intervenție, externalități, eșec al pieței, bunuri publice

1. Introducere

Rolul intervenţionist al statului s-a conturat ca urmare a procesului de dezvoltare a societăţii care a dus la apariţia unor factori şi sarcini noi de natură economică, socială şi politică. Măsurile luate în acest sens au condus la trecerea sub controlul statului a unor categorii de activităţi, inclusiv economice care au fost considerate de interes public1.

Termenul de intervenţie sugerează faptul că acţiunea statului se situează în exteriorul vieţii economice sau că în măsura în care acţionează în interiorul economiei, statul nu este un agent economic ca toţi ceilalţi, datorită competenţelor, obiectivelor şi sarcinilor sale exclusive.

Intervenţia statului în activitatea economică şi în sfera vieţii sociale se realizează în anumite limite, determinate de o serie de factori obiectivi ori chiar de natură subiectivă, cum ar fi: decizia, de intervenţie este rezultatul unui raport de interese între cei care promovează o astfel de atitudine şi cei care se opun; economia de piaţă însăşi este bazată pe libera iniţiativă a agenţilor economici şi pe spiritul concurenţial, prin urmare intervenţia trebuie să se producă în aşa fel încât să nu afecteze aceste valori fundamentale; acţiunea de intervenţie a statului nu poate fi înfăptuită decât în limitele de competenţă ale organelor sale care o realizează.

Cu toate acestea, statul poate interveni în economie şi în viaţa socială printr-o mare diversitate de procedee şi tehnici financiare, care definesc deopotrivă măsuri stimulative ori măsuri cu, caracter contractual şi autoritar. Dintre aceste măsuri pot fi evidenţiate următoarele: - impozitarea diferenţiată a unor categorii de contribuabili sau tipuri de activităţi (preluarea, după caz, a unei părţi mai mari sau mai mici din veniturile ori din profiturile respectivelor persoane fizice sau juridice); realizarea propriei producţii de bunuri şi servicii, precum şi achiziţionarea selectivă a acestora de pe piaţă; alocarea diferenţiată a resurselor financiare publice, în funcţie de scopul urmărit la un moment dat; subvenţionarea, după caz, a unor activităţi economice productive, a consumului de bunuri şi servicii ori doar a unor consumatori ai acestora; finanţarea unor investiţii, precum şi acordarea de garanţii pentru împrumuturile realizate în vederea efectuării de investiţii; politica de împrumut public.

Statul se implicã în economie atât la nivelul microeconomic, cât şi macroeconomic. Mãsurile adoptate în vederea reglementării activitãţii unor agenţi economici vizează domeniul microeconomiei şi include: stabilirea unor preţuri, fixarea unor limite minime sau maxime de preţ, determinarea salariului minim şi mediu, gestionarea şi administrarea proprietăţii publice, acordarea unor subvenţii, medierea unor conflicte de muncã, acordarea de ajutoare. La nivel macroeconomic, implicarea statului vizeazã măsurile adoptate în vederea eliminării sau înlăturării unor dezechilibre cum ar fi inflaţia şi şomajul şi capătă forma politicilor macroeconomice cum ar fi politica fiscală, a cheltuielilor publice, monetară, bugetară.

Statul are, în principal, menirea de a asigura — în mod democratic — cadrul juridic legislativ necesar pentru desfăşurarea în condiţii optime a activităţii economice şi condiţiile de exercitare a liberei iniţiative de către toţi agenţii economici. În sistemele bazate pe economia de piaţă (care, după cum se ştie, presupune un mecanism complex de organizare şi funcţionare), statul intervine sau se implică în viaţa economică fie direct, fie indirect.

Statul la nivelul administraţiei centrale sau regionale poate sa iniţieze şi să aplice o politică economică specială unui intervenţionism suplu şi liberal, în felul acesta statul poate influenta mediul economic privat. În acest tip de economie statul intervine prin instrumente fiscale, bugetare si monetare. Astfel, prin relaxarea ori creşterea presiunii fiscale se influenţează comportamentul agenţilor economici care acţionează în domeniul în care se produce intervenţia. Prin politica fiscală (ce revine de obicei guvernului) statul trebuie să-şi îndeplinească funcţiile sale sociale. Politica fiscală, prin rolul ei de redistribuire a unei părţi din venitul naţional, poate determina modificarea propensităţii spre consum (există categorii sociale care dedică o parte mai mare din venitul lor consumului).