Protecția Consumatorilor de Servicii Financiare

Introducere

De-a lungul timpului pentru economişti studiul banilor, instituțiilor bancare şi piețelor financiare a constituit unul dintre cele mai fascinante domenii de explorare. Asemenea cercetǎtorilor în ştiințele fundamentale, finanțiştii şi bancherii experimenteazǎ tentația descoperirii, analizei şi inovǎrii acestui perpetuum mobile al fondurilor bǎneşti.

Sistemul de plǎți este o parte esențialǎ a infrastructurii financiare a economiei de piațǎ, în care organizarea şi activitatea sectorului bancar sunt pe larg determinate de necesitǎțile piețelor în contextul preocupǎrii organismelor oficiale pentru asigurarea stabilitǎții şi siguranței acestuia. Constând dintr-un set de reglementǎri , instituții şi mecanisme tehnice de transfer al banilor, sistemul de plǎți este o parte integrantǎ a sistemului monetar într-o astfel de economie.

În ultimele douǎ decenii pe întreg globul sistemele de plǎți au fost profund afectate de schimbǎrile majore petrecute în industria serviciilor financiare. Schimbǎrile tehnologice rapide, dereglementarea şi tendința catre o mai mare volatilitate a prețurilor activelor au contribuit la o adevǎratǎ explozie în activitatea financiarǎ şi implicit în volumul şi valoarea fluxurilor de plǎți atât în interiorul cât şi in afara granițelor naționale.

Principalele instituții implicate în furnizarea de servicii financiare au devenit din ce în ce mai conştiente cǎ aceastǎ activitate nu constituie numai o sursǎ de profit potențial, dar şi o sursǎ majorǎ de riscuri atât pentru activitatea bancarǎ, cât şi pentru ansamblul economiei reale. Pe lângǎ principalii furnizori de servicii de plǎți, bǎncile, ceilalți participanți la derularea acestor activitǎți, respectiv inițiatorii şi beneficiarii operațiunilor sistemelor de plǎți, precum şi intermediarii nonbancari sau cei care asigurǎ suportul logistic al acestor sisteme, manifestǎ în prezent o preocupare continuǎ pentru creşterea eficienței acestora în condițiile supravegherii riscurilor specifice şi ale necesitǎții eliminarii cauzelor care determinǎ aceste riscuri.

Într-o economie de piațǎ numeroase tranzacții au loc în fiecare zi la inițiativa fie a persoanelor fizice, fie a agenților economici. Pentru bunurile şi serviciile cumpǎrate, inclusiv pentru instrumentele financiare se plǎtesc bani fie fizic, sub formǎ de monedǎ, fie sub formǎ de depozite menținute în bǎnci, fiind posibilǎ necesitatea utilizǎrii de credit.

Numeroşi participanți într-o economie de piațǎ – persoane fizice, agenți economici din economia realǎ şi în special cei care îşi desfǎşoarǎ activitatea în piețele financiare- au de fǎcut fațǎ incertitudinii privind încasarea la timp a fondurilor bǎneşti care le sunt datorate sau privind plata la scadențǎ a obligațiilor lor bǎneşti. Aceste incertitudini sunt legate de o multitudine de factori printre care pot fi enumerați atât promptitudinea cu care pǎrțile care datoreazǎ fonduri bǎneşti inițiazǎ plata acestora, instrumentele utilizate şi performanțele lor privind efectuarea plǎților la timp şi în candiții de eficiențǎ, cât si numǎrul de intermediari implicați în fluxul plǎții. In aceeaşi ordine de idei, mai pot fi menționate disponibilitatea şi costul creditului utilizat de plǎtitori pentru a acoperi golurile temporare de fonduri bǎneşti din conturile lor, ceea ce poate afecta eficiența generalǎ şi siguranța sistemului de plǎți şi, în final internaționalizarea piețelor care poate fi influențatǎ de localizarea plǎtitorilor şi a beneficiarilor în zone de fus orar diferite, precum şi de diferențele între orele de operare ale sistemelor naționale de plǎți.

Fiind sisteme cu o largǎ participare şi impact social extins, cadrul legal şi instituțional al acestora prezintǎ o importanțǎ deosebitǎ atât pentru activitaea lor eficientǎ, cât mai ales pentru limitarea influențelor negative pe care funcționarea lor defectuoasǎ le-ar putea transmite la nivelul întregii economii reale şi chiar al societǎții în ansamblul sǎu.