Reglementarea Protecției Concurenței Economice în România și Adaptarea ei la Acquis-ul Comunitar

Cuvinte-cheie

- Concurenţă;

- Aqis comunitar;

- Libera iniţiativă;

- Mediu concurenţial;

- Dimensiunea preventivă;

- Dimensiunea corectivă;

- Competenţa consultativă;

- Competenţa contencioasă.

Obiective

1. Cunoaşterea conceptului de concurenţă

2. Evidenţierea necesităţii concurenţei

3. Punerea în evidenţă a rolului concurenţei

4. Reglementările concurenţei

5. Cunoaşterea competenţelor Consiliului Concurenţei.

Scopul studiului

Scopul acestui studiu este de a pune în evidenţă care sunt caracteristicile concurenţei, care este necesitatea existenţei Consiliului Concurenţei şi care sunt reglementările în ţara noastră cu privire la protecţia concurenţei. De asemenea, s-a urmărit procesul de armonizare a legislaţiei române cu aqis-ul comunitar.

Introducere

Punctul de vedere aproape unanim este că forţa regulatoare cea mai importantă a economiei de piaţă este concurenţa. Afacerea în societatea capitalistă este condusă în cadrul unei ţesături complexe de constrângeri legale, instituţionale şi financiare, iar motivaţia indivizilor nu derivă doar din interesul personal, ci şi din obiceiuri, lene, pasiune pentru performanţă şi precizie - factori care nu sunt în mod necesar congruenţi cu noţiunea tradiţională de concurenţă, ca explicaţie pentru evenimentele care se produc în economia capitalistă.

Privită din punct de vedere economic, concurenţa este întotdeauna legată de tranzacţii pe piaţă, de cerere şi ofertă şi de procesul schimbului. Mai exact, se poate spune că există concurenţă, dacă cineva poate alege între mai multe alternative şi poate astfel să aleagă alternativa cea mai convenabilă preferinţelor sale. Astfel, concurenţa este strâns legată de libertatea de a alege. Insă, libertatea de alegere este diferenţiată, în funcţie de existenţa unor grade de concurenţă efective.

Concurenţa este însă şi forma activă a liberei iniţiative, liberă iniţiativă generată de proprietatea privată, aceasta constituind, la rândul ei, o trăsătură esenţială a economiei de piaţă, al cărei mecanism este concurenţial. Ea reprezintă confruntarea deschisă, rivalitatea dintre agenţii economici vânzători/ofertanţi ai bunului considerat, pentru a atrage de partea lor clientela. Totodată, concurenţa exprimă comportamentul specific interesat al tuturor subiecţilor de proprietate, comportament care se realizează în mod diferit, în funcţie de cadrul (mediul) concurenţial şi particularităţile diverselor pieţe.

Producătorii autonomi şi specializaţi vizează profitul, în timp ce consumatorii îşi manifestă opţiunile lor pentru bunurile şi serviciile oferite de producători vizând utilitatea lor. Prin faptul că orientează pe agenţii economici spre producerea a ceea ce este dorit şi cerut de consumatori la costuri cât mai reduse în condiţiile date, concurenţa asigură producătorilor preţurile şi profiturile aşteptate, iar consumatorilor satisfacerea nevoilor.

Partea teoretică

Concept si necesitate

Concurenţa reprezintă un fenomen deosebit de important pentru viaţa economică, dar şi pentru viaţa socială, deoarece ea reprezintă factorul motor care motivează, atât afacerile, cât si existenţa oamenilor. Este cert că omul, de când se naşte şi până moare, va încerca să se adapteze mediului natural, social şi economic în care traieşte, ceea ce presupune că va trebui să cunoască ce înseamnă competiţia. În primul rând, va concura cu sine însuşi, pentru a-şi depaşi limitele şi pentru a se situa într-o poziţie favorabilă în societate. Apoi, va trebui să concureze cu alţi competitori, evidenţiindu-şi anumite abilităţi, care îi vor permite situarea pe o poziţie avantajoasă.

Dacă ne referim la sfera economică, un agent economic va trebui să se raporteze permanent la ceilalţi competitori de pe piaţă, jocul competiţiei fiind cel care va determina locul competitorilor în cadrul pieţei. Este cert faptul că nu hazardul va fi cel care va determina această poziţie ocupată în cadrul unei pieţe, ci toate resursele şi competenţele de care dispune un agent economic şi pe care le utilizează în lupta pentru câştigarea unei poziţii dominante pe piaţă.

“Competiţia conduce la continua perfecţionare şi eficientizare a producţiei. Ea determină producătorul să elimine risipa şi să scadă costurile, astfel încât să vândă la un preţ mai mic decât alţii. Îi elimină pe cei ale căror costuri rămân ridicate şi face astfel încât să concentreze producţia în mâinile acelora ale căror costuri sunt mai mici.”

Prin intermediul concurenţei, fiecare producător poate orienta producţia prin costurile de exploatare, urmărind permanent raportul dintre resurse şi cheltuieli.

Agenţii economici producători pe o piaţă liberă urmăresc prin intermediul concurenţei cu ceilalţi producători, maximizarea profitului prin minimizarea preţului şi creşterea calităţii bunurilor produse.