Relații de credit

1. Continutul creditului

Termenul de credit isi are originea in cuvantul latinesc credere care inseamna incredere(a avea incredere) si este utilizat atat in relatiile cotidiene dintre oameni, cat, mai eles, in activitatea economico-financiara.

Creditul reprezinta o categorie economica, ce exprima relatii de repartitie a unei parti din PIB sau din venitul national, prin care se mobilizeaza si se distribuie disponibilitatile din economie si se creeaza noi mijloace de plata, in scopul satisfacerii unor nevoi de capital si al realizarii unor obiective ale politicii economice.Este acea veriga ce exprima continutul ansamblului relatiilor economice care sunt determinate de procesele formarii si utilizarii fondurilor de imprumut in economie.

Elementele incluse in relatiile de credit sunt:

- Participantii la raportul de credit-creditorul si debitorul.Gruparea acestora se face in trei categorii principale:populatia,statul si agentii economici.Populatia participa in procesul de creditare in calitate de debitor respectiv creditor.Statul are calitatea de creditor in situatia unor excedente bugetare si a disponibilizarii in economie a unor importante sume. Rolul de debitor detinandu-l in schimb ca urmare a inregistrarii unor deficite bugetare . Nivelul datoriei publice,rezultat al indatorarii interne si externe a statelor,depaseste in unele cazuri nivelul PIB, dupa cum arata datele urmatoare:in anul 1997, ponderea datoriei publice in PIB se situa la 130,6% in Belgia,110,6% in Grecia,123,4% in Italia,70,2% in Danemarca,56,4% in Franta,78,7% in Olanda etc.Agentii economici detin calitatea de creditor in cazul unor rezultate financiare pozitive;

- Promisiunea de rambursare reprezinta angajamentul debitorului de a rambursa, la scadenta,valoarea capitalului imptumutat, plus dobanda,ca pret al creditului;

- Garantarea creditului.Pentru asigurarea recuperarii creditelor si in situatia in care imprumutantul nu-si executa obligatiile contractuale de rambursare a ratelor scadente, creditorii solicita la acordarea creditelor garantii asiguratorii care pot fi oferite atat de debitor, cat si de terte persoane fizice sau juridice,numite garanti;

- Scadenta reprezinta termenul de rambursare stabilit in contract;

- Dobanda reprezinta o cheltuiala pentru debitor si este considerata de acesta ca un cost al capitalului banesc.

2. Deosebirile dintre finante si creditul bancar

Finantele si creditul bancar sunt doua categorii de relatii banesti ce se manifesta intr-un mod specific, ca urmare a trasaturilor ce le sunt proprii.De aceea se impune cunoasterea deosebirilor ce le separa:

- caracterul diverselor fonduri banesti;

- sursele de formre a fondurilor;

- obiectul si caracterul transferului realizat.

Din punct de vedere al caracterului lor, fondurile ce se formeaza si se utilizeaza in economie sunt:permanente si provizorii.

Fondurile permanente sunt acelea ce trebuie constituite pentru satisfacerea necesitatilor publice si pentru asigurarea continuitatii reproductiei economice.

Fondurile provizorii se pun la dipozitia agentilor economico-sociali pentru perioade de timp determinate, fiind rambursabile la scadentele fixate prin contractele incheiate de banci cu beneficiarii respectivelor fonduri. Procesele de formare si de plasare a fondurilor de acest gen dau nastere la relatii de creditare bancara.

Sursele de formare ale celor doua categorii de fonduri sunt si ele diferite.Fondurile financiare se constituie, in primul rand, din produsul intern net si, in al doilea rand, prin mobilizarea celeilalte componente a produsului intern brut(amortismentul imobilizarilor corporale) , in masura in care aceasta se utilizeaza pentru majorarea fondurilor destinate reproductiei economice.La acestea, se adauga si valoarea reziduala a mijloacelor fixe, ca parte a avutiei nationale, care dobandeste utilitate economica prin reintroducerea sa in circuit, prin intermediul relatiilor financiare generate de repartizarea sa la fondul de investitii al agentului economic.

Fondurile de creditare bancara se formeaza prin mobilizarea de catre banci a mijloacelor banesti temporar disponibile in economie si a celor provenite din emisiunea monetara, indiferent daca acestea reprezinta produs intern net nerepartizat inca, acumulari sau economii din perioadele trecute, incasari globale din realizarea productiei si din prestarile de servicii.

Fondurile financiare se aloca pentru satisfacerea nevoilor permanente ale economiei si activitatilor social-culturale, iar fondurile de creditare bancara pot fi utilizate numai pentru acoperirea unor nevoi temporare de mijloace banesti.In acest sens creditele sunt angajate pentru completarea resurselor proprii, pentru suplinirea resurselor financiare in curs de formare si, eventual, pentru suplimentarea fondurilor necesare reproductiei economice.