Structura resurselor financiare publice și factori de influență asupra formării lor

1. Continutul resurselor financiare publice si alocarea acestora

Economia modena este caracterizata de fenomenul cresterii mai rapide a fenomenului de resurse decat a posibilitatilor de procurare a acestora. Resursele au caracter limitat, in timp ce cererea de resurse prezinta o accentuata tendinta de crestere.

Resursele sunt elemente ale bogatiei unei natiuni. Ele, provenind din produsul intern brut la care se adauga importul, sunt folosite pentru: consum, formare bruta de capital si export. Alaturi de resursele materiale, umane, valutare si informationale un rol important il au resursele financiare.

Resursele financiare reprezinta totalitatea mijloacelor banesti necesare realizarii obiectivelor economice si sociale intr-un interval de timp determinat La nivel national,cuprind ansamblul resurselor financiare ale autoritatilor si institutiilor publice, resursele intreprinderilor publice si private, resursele organismelor fara scop lucrativ, precum si resursele populatiei. Volumul resurselor financiare ale unei societati depinde de marimea produsului intern brut, precum si de posibilitatile apelarii la resurse financiare externe (imprumuturi, donatii, ajutoare etc.).

Avand in vedere destinatia dintre finantele publice si cele private se pune problema raportului dintre resursele financiare ale societatii si resursele financiare publice. Acesta este un raport ca de la intreg la parte deoarece resursele financiare ale societatii au o sfera de cuprindere mult mai larga.

Resursele financiare publice includ:

- resursele administratiei de stat centrale si locale;

- resursele necesare protectiei si asigurarilor sociale de stat;

- resursele institutiilor si autoritatilor publice cu caracter autonom.

Resurse financiare = Resurse finaciare publice + Resurse financiare private

Resurse financiare = Resurse financiare interne + Resurse financiare externe

Resurse financiare publice reprezinta mijloacele banesti aflate la dispozitia administratiei publice.

Resursele bugetare sunt acea parte a resurselor financiare publice cuprinsa in bugetul entitatilor publice.

Dat fiind caracterul limitat al resurselor financiare se pune problema alocarii resueselor necesare producerii tuturor categoriilor de bunuri: publice, private si mixte. Productia de bunuri publice si raportul dintre acestea si bunurile private sunt determinate de decizia privind alocarea resurselor dintre sectorul public si cel privat. In conditiile pietei imperfecte ce caracterizeaza economia moderna, statul prin intermediul Guvernului actioneaza fie direct in calitate de producator sau consumator de bunuri, fie ca partener al vietii publice care reglementeaza si intervine pentru a asigura functionareanormala a pietei. Rolul alocativ al Guvernului vizeaza tocmai utilizarea resurselor in producerea di distribuirea de bunuri si dervicii publice.

In teoria finantelor publice se considera ca alocarea efectiva a resurselor intre sectorul public si cel privat determina o anumita proportie intre acestea, putandu-se accepta ca alocarea resurselor este optima daca cerintele consumatorilor sunt satisfacute la maxim prin intermediul sectorului public si a celui privat.

Productia de bunuri si servicii publice este finantata din resursele bugetare, adica in principal din impozitele si taxele platite de catre toti contribuabilii, persoane fizice si juridice. Plata impozitelor si taxelor reduce capacitatea contribuabililor de a-si procura bunuri si servicii de pe piata pentru folosinta lor exclusiva. La un moment dat cetatenii unei tari pot manifesta anumite preferinte fata de procurarea bunurilor private si a celor publice, preferinte determinate de o anumita distributie a veniturilor si averii.