Subvențiile de stat

Capitolul I

Prezentarea generala a subventiilor

Cheltuielile cu acordarea de subventii vizeaza, în esenta, acoperirea pierderilor pe care le pot înregistra întreprinderile, atât din sectorul privat cât si din cel public,ca urmare actiunii unor factori cu impact negativ, inclusiv a practicarii unor preturi mai scazute, controlate de stat, pentru anumite bunuri si servicii destinate consumului intern si exportului. Finantarea acestor actiuni, prin acordarea de subventii din bugetul public, se justifica prin prisma interesului national, de a asigura, de pe o parte, un consum satisfacator de bunuri si servicii strict necesare pentru populatie, la preturi acceptabile, sau stimularea exporturilor, ca suport al încasarilor în valuta, iar pe de alta parte, recuperarea cheltuielilor si obtinerea unui profit acceptabil pentru întreprinderile furnizoare.

Marimea cheltuielior de acest tip depinde atât de conditiile de productie si vânzare ale întreprinderuilor, cât si de nivelul la care se angajeaza statul sa subventioneze diferitele produse si servicii de acest fel, garantând întreprinzatorilor obtinerea unui venit satisfacator.

2.1. Subventiile ca componenta a cheltuielile publice

Spre deosebire de cheltuielile de capital, care se materializeaza în bunuri durabile, având forme fizice, durate de functionare si utilizari diferite, cheltuielile curente au un caracter consumptiv, adica bunurile materiale si seviciile achizitionate de beneficiarii sumelor primite de la buget cu titlu de subventii, prime, transferuri etc., dispar dupa prima lor întrebuintare.

Date fiind volumul important al acestor cheltuieli publice si natura lor economica, se impune existenta unei stricte reglementari, astfel, baza juridica a acordarii de subventii de la bugetul pe produse si activitati si pentru acoperirea diferentelor de preturi si tarife a fost creata în 1990.

În Legea privind reorganizarea unitatii economice de stat ca regii autonome si societati comerciale se precizeaza ca pentru acoperirea eventualelor deficite regiile autonome pot benefiacia de subventii de stat sau de la bugetele locale ori pot contracta credite bancare. Subventiile se acorda si se administreaza de Guvern sau organele locale ale administratiei de stat, dupa caz, în limitele fondurilor prevazute în bugetle acestora, si pot fi utilizate numia potrivit scopurilor pentru crae au fost acordate.

Potrivit reglementarilor mai sus mentionate, subventiile se acorda fie pentru protejarea producatorilor, fie pentru protejarea sociala a populatiei care consuma anumite bunuri si servicii de prima necesitate, la care au fost stabilite de Guvern preturi cu amanuntul si tarife unice pe tara.

O alta categorie importanta de subventii si prime o constituie cea legata nemijlocit de sectorul agricol. Parlamentul a aprobat sprijinirea producatorilor agricoli prin alocatii si subventii la dobânzile pentru credite de productie si investitii, prime de productii si compensatii, avantaje fiscale, garantare de preturi de achizitii.

Alocatiile pentru productie si investitii se acordau pentru o gama larga de destinatii, cum ar fi: ameliorarea fertilitatii terenurilor agricole, impadurirea terenurilor supuse eroziunii, precum si acordare de garantii în vederea obtinerii utilajului tehnic de prelucare a solului.

Prezentarea functionala a cheltuielilor publice se regrupeaza în cheltuieli bugetare dupa 2 categorii: masa creditelor este repartizata între un numar de functiuni, care pun în evidenta principalele sectoare de interventie, repartitie completata cu divizarea creditelor, în cadrul fiecarei functiuni, în titluri, conform naturii economice a cheltuielilor (de personal, materiale, subventii si transferuri de capital, datoria publica).

Din punct de vedere gestionar, prezentarea administrativa ramâne documentul esential, permitând descrierea precisa a mijloacelor de care dispune fiecare minister „cheltuitor”. Introducerea consideratiilor referitoare la costuri s-a realizat prin bugetul functional, în care distribuirea subventiilor nu coincide sistematic cu domeniul de actiune a ministerului cheltuitor. În acest fel, repartizarea functionala bine elaborata trebuie sa permita calcularea sumei creditelor globale, pornind de la evolutia costurilor de baza ale anumitor servicii publice, aceste bugete fiind adesea numite bugete de performanta.

Având ca misiune cresterea bunastarii colective, statul poate valorifica surplusul sau rentele psihologice realizate atât de catre producatori, cat si de consumatori într-o economie de piata. În acest sens, cel putin într-o abordare statica, variatiile preturilor sub influenta politicii economice a statului (subventii sau impozite indirecte ) provoaca variatii în sens opus rentelor producatorilor si consumatorilor. O politica financiara si fiscala bine condusa ar putea contribui la cresterea bunastarii colective.