Taxele Judiciare de Timbru

1.Consideraţii introductive

Taxele judiciare de timbru se datoreaza in legatura cu activitatea instantelor de judecata si reprezinta alaturi de celelalte taxe si impozite, venituri bugetare..

1.1. Definirea noţiunii de taxă judiciară de timbru

Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în cuprinsul art. 1 precizează că „acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de prezenta lege şi se taxează diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege”.

Aşa cum se poate remarca taxele judiciare de timbru se datorează pentru acţiunile şi cererile introduse la instanţe ca singure organe de stat abilitate prin lege să înfăptuiască justiţia, pentru cereri adresate Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti ca organ al administraţiei publice centrale care contribuie la buna funcţionare a sistemului judiciar şi la asigurarea condiţiilor înfăptuirii justiţiei ca serviciu public, precum şi pentru cererile adresate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în domeniile date în competenţa sa.

Taxele judiciare de timbru sunt de trei feluri: fixe (exprimate in sume absolute), proportionale si pe transe (exprimate in procente). Taxele in suma fixa se aplica actiunilor si cererilor neevaluabile in bani, precum si celor evaluabile in bani,pentru care prin lege se stabileste o taxa in suma fixa.

Taxele proportionale, ca si cele pe transe, se aplica actiunilor si cererilor evaluabile n bani si se calculeaza la valoarea supusa taxarii. Se considera actiusi cereri evaluabile in bani cele ale caror obiect este un drept patrimonial ce poate fi evaluat in bani.

Pentru actiunile si cererile privind drepturi evaluabile in bani, taxa se stabileste prin aplicarea unor cote procentuale regresive la valoarea acelor drepturi patrimoniale, dupa cum urmeaza:

Pana la 30 1,5

31- 300 1,5 + 10% pentru ceea ce depaseste 30

301- 3000 28,5 + 8% pentru ceea ce depaseste 300

3001- 15000 244,5 + 6% pentru ceea ce depaseste 3000

15001- 30000 1964,5 + 4% pentru ceea ce depaseste 15000

30001- 150000 1564,5 + 2% pentru ceea ce depaseste 30000

150001- Peste 15000 3964,5 + 1% pentru ceea ce depaseste 150000

Persoanele juridice platesc taxele, in numerar sau prin virament, la unitatea trezoreriei statului in raza careia isi are sediul fiscal.

Exista situati in care, la cererea petitionarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se pot restitui. In principal, cazurile pentru care se pot solicita restituiri sunt:

• cand taxa patita nu era datorata;

• cand s-a platit mai mult decat cuantumul legal;

• cand actiunea sau cererea ramane fara obiect in cursul procesului, ca urmare a unor dispoziti legale;

• cand in procesul de divort partile au renuntat la judecata ori s-au impacat

( se restitue jumatate din taxa platita);

• cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas irevocabila (se restituie proporional cu admitearea contestatiei).

1.2. Obiectul taxelor judiciare de timbru

Punerea în mişcare a unei acţiuni civile se va putea face printr-o cerere introductivă de instanţă la iniţiativa celui care va avea calitatea de reclamant. Astfel, ]n conformitate cu dispoziţiie 112 C. proc. civ., cererea de chemare în judecată va trebui să cuprindă mai multe elemente, printre care se numără şi stabilirea ,,obiectului cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, când preţuirea este cu putinţă”. Practic, obiectul cererii de chemare în judecată nu reprezintă altceva decât pretenţia concretă a reclamantului, impunându-se ca obiectul să fie licit, posibil şi determinat sau determinabil.

În legătură cu cea din urmă cerinţă, respectiv obiectul să fie determinat sau determinabil, trebuie făcută precizarea că se impune ca determinarea obiectului cererii de chemare în judecată să fie cât mai exactă şi asta datorită faptului că acest reper are multe semnificaţii, dintre care, cea mai importantă, se referă la faptul că obiectul cererii de chemare în judecată este cel care determină un anumit valoare a taxei judiciare de timbru.

Aşadar, obiectul impozabil este reprezentat de dreptul subiectiv dedus judecăţii, care, trebuie derivat din petitul cererii sau al acţiunii şi din economia actului în sine, constituind, în fapt, acele probleme asupra cărora judecătorul trebuie să se pronunţe prin hotărâre.