Impozitele Indirecte

I. Caracterizare generala a impozitelor indirecte

In scopul procurarii resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice s-au instituit si impozitele indirecte, alaturi de cele directe.

Impozitele indirecte, cu toate inconvenientele conceptionale, au fost introduse in statele contemporane, inclusiv in România, incepând cu deceniul al treilea al secolului XX.

Dintre datele si aspectele ulterioare de evolutie moderna a impozitelor indirecte, un moment important l-a constituit introducerea in 1948, in Franta, a „platilor fractionate", respectiv a taxei pe valoarea adaugata. Potrivit acestui procedeu, fiecare producator platea impozitul asupra vânzarii sau livrarii marfurilor sale diminuat cu impozitul pe care l-a suportat prin pretul bunurilor cumparate in scopul productiei marfurilor sale.

Datorita efectelor pozitive obtinute prin introducerea TVA-ului in Franta, conceptul si procedeul acestei taxe au fost adoptate, in 1960, de catre Comunitatea Economica Europeana si au fost aplicate in statele membre ale acestei comunitati. . . In tarile dezvoltate,de regula,aportul impozitelor indirecte la formarea veniturilor fiscale ale statului este mai mic decat cel al impozitelor directe.Ponderea impozitelor indirecte in totalul incasarilor fiscale cunoaste unele diferentieri de la o tara la alta,asa cum rezulta din datele prezentate in tabelul 1. . In tarile in curs de dezvoltare,de regula,ponderea impozitelor indirecte o devanseaza pe aceea a impozitelor directe,in totalul veniturilor fiscale ale statului.Apelarea pe scara larga a majoritatii acestor tari la impozitele indirecte trebuie privita in stransa legatura cu nivelul modest al veniturilor si averii realizate de diferite categorii de persoane fizice si juridice.In conditiile in care multe din aceste venituri nu sunt cu caracter permanent ori este dificila stabilirea volumului lor cu precizie,iar detinerea unei evidente corecte a veniturilor si cheltuielilor ocazionate de activitatea desfasurata de catre toti intreprinzatorii este dificila,randamentul impozitelor pe venit,ca de altfel,si al celor pe avere,este scazut.Daca la acestea adaugam comoditatea si costul relativ redus al perceperii taxelor de consumatie si al altor impozite indirecte,gasim explicatia optiunii acestor tari pentru impozitele indirecte. . In Romania,impozitele indirecte constituie principalele resurse bugetare ale statului.Ele detineau,in executia bugetului de stat pe anul 2002, 63,6% din totalul veniturilor sau 66,4% din cele fiscale,iar pe anul 2003, 62,4% in totalul veniturilor si 66,0% in cele fiscale. . Pe anul 2000,in Romania,aceleasi impozite reprezentau 11,7% din produsul intern brut,din care:taxa pe valoarea adaugata 6,3%,comparativ cu 13,8% media inregistrata la nivelul statelor membre Uniunii Europene,din care TVA 6,9% (1997). . In conceptia economistului Iulian Vacarel,preferinta pentru impozitele indirecte se poate explica prin aceea ca:

- “necesita o perioada scurta de timp din momentul luarii deciziei de instituire a impozitelor printr-un act normativ si pana devin operationale;

- reclama cheltuieli modice de asezare,percepere si urmarire;

- sunt mai voalate-fiind cuprinse in pretul de vanzare al produselor sau in tarife,in cazul prestarilor de servicii,iar nemultumirea cumparatorilor(beneficiarilor) se indreapta impotriva agentilor economici care practica preturi (tarife) majorate,si nu a statului,care de fapt a ordonat sporirea impozitelor ce a dus la scumpirea acestora:cumparatorul(beneficiarul) nu stie cat din pretul platit pentru produs (serviciu) revine agentului economic si cat ajunge in tezaurul public.”

Impozitele indirecte prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice:

1. se percep la vânzarea marfurilor si serviciilor prin adaugarea unor cote de impunere la preturile si tarifele acestora;

2. se incaseaza de la toate persoanele care cumpara marfurile si serviciile, supuse impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situatia personala a acestora;

3. se stabilesc in cote proportionale asupra pretului marfurilor supuse vânzarii si serviciilor sau in suma fixa pe unitatea de masura a acestora;

4. au un pronuntat caracter regresiv, datorita discrepantei dintre marimea veniturilor diferitelor categorii sociale;

5. au un caracter inechitabil, deoarece nu prevad venit minim neimpozabil, nu cuprind anumite facilitati in cazul celor care au copii sau persoane in intretinere si, totodata, avantajeaza persoanele cu venituri mari;

6. se vireaza la bugetul public de catre producatori, comercianti, insa sunt suportate de catre consumatori, fiind incluse in preturile marfurilor sau tarifele serviciilor; in acest sens exista o neconcordanta intre platitorul acestora la buget si suportatorul lor real;

7. utilizarea lor, ca si in cazul impozitelor directe, conduce la scaderea nivelului de trai al populatiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale, se diminueaza puterea de cumparare a populatiei;

8. marimea acestora este necunoscuta de consumatori, fiind „camuflata" in preturi sau tarife;