Cuprins
- Introducere pag 2
- Capitolul 1 – Conceptul de taxa pe valoarea adaugata pag 4
- Capitolul 2 – Caracteristici pag 5
- Capitolul 3 – Introducerea taxei pe valoarea adaugata in Romania si principiile care stau
- la baza aplicarii e pag 7
- Capitolul 4 – Obiectul si platitorii taxei pe valoarea adaugata pag 9
- Capitolul 5 – Scutiri de la plata taxei pe valoarea adaugata pag 12
- Capitolul 6 - State europene si cote aferente de TVA pag 17
- Capitolul 7 - Masuri adoptate de Romania pentru a simplifica regulile cu privire la livrarea
- intracomunitara pag 20
- Capitolul 8 – Analiza comparativa a TVA intre 2 tari membre a U.E.
- (Ungaria si Bulgaria) pag 31
- Capitolul 9 – Indicatori legati de TVA pag 34
- Bibliografie pag 38
Extras din proiect
INTRODUCERE
Fiecare a auzit macar o data termenul de TVA (Taxa pe Valoarea Adaugata). Indiferent ca esti cumparator sau intreprinzator, avand propria afacere, aceasta taxa te vizeaza in ambele cazuri.
Ea apare scrisa pe aproape toate documentele legate de vanzari si cumparari, de la bonul de casa si pana la facturile fiscale.
Aceasta taxa este una cu caracter general, care se aplica pentru bunuri si servicii; mai exact, pentru productia si distributia de bunuri si furnizarea de servicii.
Este un impozit indirect, care se datoreaza statului, fiind perceput prin cote de impozitare. Numarul cotelor de impozitare difera de la o tara la alta, putand fi: cota normala, cota majorata, cota redusa. Este o taxa consumabila, deoarece este suportata de NOI, consumatorii finali.
Taxa pe valoarea adaugata a aparut prima oara in Franta in 1954, vizand pentru inceput doar comertul cu ridicata si serviciile, iar mai tarziu - si comertul cu amanuntul.
Ulterior acest impozit indirect a fost introdus si in alte tari din Europa, Asia, Africa si America Latina.
Fundamentul introducerii taxei pe valoarea adaugata si-a gasit motivatia in substituirea diverselor taxe practicate asupra cifrei de afaceri si folosirea ei ca taxa unica perceputa in diferitele stadii ale productiei de catre producatori. Fiecare producator era indreptatit prin lege sa deduca taxa pe valoarea adaugata suportata anterior in procesul de productie propriu.
Pe continentul european in anul 1967 dupa 10 ani de la semnarea Tratatului de la Roma, in cadrul Comunitatii Economice Europene, au fost adoptate o serie de directive care au pus bazele legislative ale acestui tip de impozit indirect.
In prima etapa organele de decizie ale CEE au mers pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare pe linia taxei pe valoarea adaugata iar in momentul de fata toate tarile comunitare sunt obligate sa foloseasca acest impozit indirect.
TVA-ul nu s-a numit intotdeauna TVA. Când era mic si … comunist, i se spunea ICM (Impozit pe Circulatia Marfurilor) si, desi era spaima gestionarilor dornici sa faca si ei ,,un ban cinstit’’, nu beneficia de mediatizarea postdecembrista.
In conditiile trecerii la economia de piata, impozitul pe circulatia marfurilor ce functiona in economie ca un impozit indirect nu-si mai justifica mentinerea.
Introducerea TVA-ului in locul impozitului pe circulatia marfurilor a reprezentat un moment de cotitura in perfectionarea sistemului fiscal si in acelasi timp primul pas facut pe linia reformei fiscale din tara noastra.
Totodata aceasta a constituit o cerinta pentru trecerea la economia de piata si alinierea la standardele europene.
Dar pentru introducerea taxei pe valoarea adaugata trebuiau intreprinse o serie de masuri pe linia impozitului pe circulatia marfurilor care trebuia inlocuit.
Totodata implementarea taxei pe valoarea adaugata necesita apoi o buna cunoastere a mecanismului functionarii ei, trebuiau cadre pregatite si instruite temeinic pentru a asigura initierea agentilor economici si a personalului din economie pe aceasta linie si nu in ultimul rând tehnica de calcul si formularistica necesara evidentierii colectarii si platii ei la bugetul de stat.
Asa cum a fost stabilita aceasta taxa reprezinta un impozit indirect care spre deosebire de impozitul pe circulatia marfurilor se aplica pe intreg circuitul economic, pâna la utilizatorul final al produselor sau serviciilor insa numai la valoarea adaugata in fiecare faza a acestui circuit.
Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrarilor si a serviciilor la preturile de facturare.
Materia impozabila este suma globala a vânzarii.
Suportatorul este consumatorul final.
TVA-ul are o mare elasticitate fata de procesele economice in sensul ca, daca afacerile se dezvolta si TVA colectata, respectiv TVA de plata vor fi mai mari. Daca vânzarile stagneaza si cuantumul TVA va fi mai mic, in consecinta si incasarile statului vor fi mai mici.
TVA este un impozit cu un randament fiscal ridicat, insa ca orice impozit indirect este inechitabil. Acest lucru se traduce prin aceea ca devine regresiv in raport cu cresterea veniturilor si nici nu se preteaza la un minim neimpozabil.
Astfel, TVA afecteaza mai pronuntat persoanele cu venituri mici si pe cele care isi repartizeaza o mare parte a veniturilor lor pentru cheltuielile de consum (de multe ori independent de vointa lor fiind vorba de cheltuieli de stricta necesitate).
1. Conceptul de taxa pe valoarea adaugata
Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect, aparut relativ de curand in peisajul sistemelor fiscale din diferite state. Acest impozit are o arie de raspandire destul de larga la nivelul globului. Pe parcursul timpului, de la aparitia acestuia in Franta in anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui in sistemul fiscal propriu.
La baza aparitie taxei pe valoarea adaugata sta impozitul pe circulatia marfurilor. Trecere la taxa pe valoarea adaugata a facut posibila evitarea impozitarii in cascada a circulatiei marfurilor. Prin impozitarea in cascada, care era caracteristica impozitului pe circulatia marfurilor, avea loc o impunere a unei materii impozabile care continea impozitul pe circulatia marfurilor datorat anterior, ajungandu-se astfel la a calcula impozitul afrent unui venit impozabil in cadrul caruia era cuprins impozitul datorat anterior.
Dupa cum am mentionat anterior, taxa pe valoarea adaugata a aparut pentru prima oara in Franta in anul 1954, in sfera de actiune a acesteia fiind incluse serviciile si comertul cu ridicata.Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata a fost extinsa si asupra altor activitati, in special asupra comertului cu amanuntul(generalizarea taxei pe valoarea adaugata avand loc in Franta in ianuarie 1968).
Concomitent cu Franta si alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adaugata, iar in Uniunea Europeana organele de decizie au declarat acest impozit ca impozit general pentru state, mergand ulterior pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare. O cota prelevata din taxa pe valoarea adaugata colectata de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.
Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect deoarece se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adaugate realizata de producatori, inclusiv asupra distributiei catre consumatorul final.
2. Caracteristici
La baza taxei pe valoarea adaugata stau o serie de principii sau caracteristici:
- Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului
- Teritorialitatea impozitului
- Deductibilitatea impozitului
- Transparenta impozitului
- Unicitatea impozitului
- Fractionalitatea platii impozitului.
T.V.A. respecta principiul universalitatii impozitului deoarece, cu exceptiile prevazute de lege, se aplica asupra tuturor operatiunilor cu plata si similate acestora, efectuate, in mod independent, de catre persoanele fizice si juridice.
Preview document
Conținut arhivă zip
- TVA.doc