Uniunea Europeană - Origine Evoluții Perspective

Capitolul 1. Istoricul Uniunii Europene

1.1. Semnificaţia şi originea ideii de Uniune Europeană

Ideea de Uniune Europeană îşi are originea într-o serie de proiecte mai vechi şi datează din 1814 când Saint - Simion propunea o construcţie europeană având drept fundament alianţa dintre Franța şi Anglia, sugerând crearea unui “mare Parlament”. În anul 1848 Victor Hugo aduce în discuţie ideea de “Statele Unite ale Europei”. În 1922 austriacul Richard Coudenhove - Kalregi, , milita pentru crearea unei Uniuni Paneuropene după modelul SUA. După un an, el a creat la Viena mişcarea “Pan-europa” care mai târziu va avea o mare influenţă asupra planului Marshall şi consecinţe importante pentru imaginea ulterioară a Europei. În anul 1926 în cadrul Congresului de la Viena, reprezentanţii a 24 de state au propus crearea unei “Uniuni Europene”.

În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, generalul De Gaulle declară într-un discurs ţinut la Londra că “Franţa este dispusă în viitor să facă totul pentru Europa, împreună cu acei ale căror interese, preocupări pentru apărare şi nevoi pentru dezvoltare se conjugă cu ale sale şi se pot uni într-un mod practic şi durabil.” Dacă la început se vorbea de o anumită grupare a statelor europene, ulterior, în anii ’50, găsim deja la el termenii de “alianţă”, “asociere”, şi “uniune europeană”.

În iulie 1944 reprezentanții a 44 de tări, inclusiv SUA, s-au întâlnit la Bretten Woods, pentru a planifica strategic economia mondială postbelică. Toate au convenit asupra unei propuneri anglo-americane de promovare a liberului schimb, a non-discriminării și a unor rate de schimb fixe ce au sprijinit perspectiva reconstruirii economiilor statelor europene și plasarea lor pe o bază mai stabilă.

La 19 septembrie 1946, primul-ministru al Mariei Britanii, lansează într-un discurs la Universitatea din Zurich ideea construirii “Statelor Unite ale Europei”, având ca punct de plecare reconcilierea franco-germană. La 16 aprilie 1948 este constituita Organizația pentru Cooperare Economică Europeană, în scopul coordonării aplicării Planului Marshall. Din această organizație au făcut parte, bineînțeles, numai statele ce au acceptat sa aplice acest plan, deci nici unul din statele comuniste sau de orientare comunistă nu au aderat la organizație.

După cel de-al doilea război mondial au fost puse în practică teoriile referitoare la eventualele avantaje ale integrării europene. După mai multe puncte de pornire, primul pas decisiv a fost in mai 1950 luat printr-o conferința de presa ce a avut loc la Ministerul Afacerilor Externe din Paris. Ministrul francez de externe, Robert Schuman, a prezentat jurnaliștilor un plan prin care industriile cărbunelui și oțelului ale Franței și Germaniei urmau să fie administrate de o singură autoritate comună.

La 9 mai 1950, cu ocazia aniversării a cinci ani de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, într-o cuvântare inspirată de Jean Monnet, ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, a propus ca Franța, Germania si alte tari europene care doresc sa li se alăture ar trebui să-și constituie într-un cartel resursele de cărbune și oțel. Această luare de poziție s-a numit ulterior Declarația Schuman. Acest experiment a fost primul pas spre Uniunea Europeană de astazi. Existau trei priorități principale:reconstrucția economică postbelică, dorința de a preveni naționalismul european să ducă din nou la conflicte și nevoia de securitate în fața amenințărilor pe care le prezenta războiul rece.

Cei șase membri ai Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, fondată în 1952, au continuat prin crearea Comunității Economice Europene, în 1958. Principalele obiective aveau în vedere dezvoltarea unei politici agricole comune, acordul privind un tarif extern comun pentru toate bunurile care pătrundeau în Comunitate, precum și dezvoltarea unei piețe unice în cadrul căreia să fie posibilă libera circulație a bunurilor, capitalurilor, persoanelor și serviciilor.

1.2. Planul Marshall

Planul Marshall cunoscut oficial ca European Recovery Program (ERP), a fost primul plan de reconstrucție conceput de Statele Unite ale Americii și destinat aliaților europeni din al doilea razboi mondial.

Politica Statelor Unite era de a-și retrage trupele militare cât mai rapid din Europa. Era evident că Stalin plănuia expansiunea sferei de influență sovietică, iar Departamentul de Stat american a început să conștientizeze faptul că subestimase nivelul de destabilizare economică a Europei, în urma unui boom de la sfarsitul anilor ’40. În 1947 Marea Britanie a încetat să mai acorde sprijin financiar Greciei și Turciei din lipsă de resurse economice. Presedintele Truman a susținut ideea ca SUA să umple golul lăsat de Marea Britanie, pentru a limita influența comunistă în zonă.

Politicienii americani își dădeau seama că era necesar ca piețele europene să fie reconstruite și integrate într-un sistem multilateral de comerț mondial și că reconstrucția economică și politică va asigura controlul împotriva agresiunii sovietice și împotriva apariției partidelor comuniste interne De aceea, secretarul de stat George Marshall susținea că SUA ar trebui să acorde Europei sprijinul necesar pentru a lupta împotriva „foametei, sărăciei, disperării și a haosului”.

Pe 5 iunie 1947 într-un discurs rostit în Aula Universității Harvard, secretarul de stat George Marshall anunță lansarea unui vast program de asistență economică destinat refacerii economiilor europene cu scopul de a stăvili extinderea comunismului, fenomen pe care el îl considera legat de problemele economice.