Dezvoltarea urbană a municipiului Tulcea

AŞEZAREA GEOGRAFICĂ ŞI ROLUL EI

Municipiul Tulcea, reşedinţa judeţului cu acelaşi nume, este situat în sud - estul României, în partea de nord a Dobrogei, la poalele nordice ale Dealurilor Tulcei, pe malul drept al Dunării, în locul numit Cotul Tulcei. Terenul se desfăşoară către Dunăre, dealurile şi văile fiind astfel aşezate încât compun o imagine de amfiteatru radicular. Aşezarea localităţii aminteşte de cea a Romei, căci se întinde tot pe şapte coline: Hora sau Dealul Monumentului, Dealul Mare, Dealul Carierei, Dealul Taberei, Dealurile Somovei, Dealul Mahmudiei şi Dealul Comorofca. Acestea sunt puternic individualizate, fiind despărţite între ele prin văi ce converg spre Dunăre în zona centrului actual al oraşului. În unele cazuri versanţii colinelor au panta deosebit de puternică sau se transformă chiar în ruperi de teren datorită torenţilor sau intervenţiei omului, devenind bariere fizice separatoare între zonele oraşului.

Diferenţa de nivel dintre Dobrogea de Nord şi deltă apare evidentă dacă de pe una din înălţimile înconjurătoare arunci o privire de ansamblu asupra regiunilor din nordul şi răsăritul oraşului. De pe Dealul Monumentului, care cu toată altitudinea sa redusă domină o mare întindere, se poate observa o suprafaţă plană, unde sclipirile numeroaselor bălţi şi lacuri se zăresc printre asociaţiile vegetale specifice zonei deltaice. Departe, spre răsărit, separaţia netă dintre Delta Dunării şi horstul dobrogean este marcată de înălţimile ce se succed continuu, în zare.

Municipiul este situat la o altitudine de 30 metri şi la 71,3 kilometri vest de ţărmul Mării Negre, aflându-se la o distanţă de 4’25’’ est faţă de meridianul de 280 şi la 1’30’’ nord faţă de paralela de 450 (vezi hărţile 1 şi 2). Tulcea este o localitate de tip compact, cu o dispunere radiară a străzilor, ce pornesc dinspre centrul administrativ şi se bifurcă apoi spre margini, având o suprafaţă totală intravilan de 922 Ha, folosită pentru construcţii civile şi industriale, căi de comunicaţie, spaţii verzi şi de protecţie etc.

Climatul specific acestei regiuni este cel temperat-continental, cu influenţe continental excesive, dinspre nord şi nord-est, ce se manifestă prin condiţii secetoase, favorabile unei vegetaţii de stepă şi silvostepă şi, bineînţeles, unei faune corespunzătoare. Agricultura practicată necesită îmbunătăţiri, prin funcţionarea unor sisteme de irigaţii, asigurându-se astfel cultura plantelor leguminoase, pentru conserve, a cartofului, sfeclei de zahăr, dar în special a cerealelor şi pepenilor. Dealurile din jurul localităţii sunt cultivate cu pomi fructiferi şi viţă de vie.

Dezvoltarea economică s-a produs relativ lent în ultimele decenii, astfel, nici creşterea demografică a oraşului Tulcea nu a înregistrat un ritm rapid, populaţia actuală fiind de aproximativ 92700 de locuitori. Aceştia activează, în special, în cadrul întreprinderilor industriale şi mai puţin în agricultură, învăţământ, cultură etc.

În oraş se individualizează în prezent o zonă industrială situată în nord-est, pe malul Dunării, în apropiere de port, ceea ce înlesneşte aprovizionarea cu materii prime şi expedierea produselor. Aici sunt concentrate principalele unităţi industriale care valorifică resursele Deltei Dunării: Întreprinderea de industrializare a peştelui cu o fabrică de conserve din peşte (cea mai mare din ţară) şi cu mari antrepozite frigorifice pentru recolta rezultată din pescuitul intern şi din cel oceanic, fabrica de conserve din legume şi fructe “Dunărea”, Întreprinderea pentru valorificarea stufului şi Întreprinderea de construcţii şi reparaţii navale - actualul AKER YARDS - (traulere pentru pescuit oceanic, bacuri, vapoare de tonaj diferit etc.). Tot în Tulcea îşi desfăşoară activitatea şi fabricile de prelucrare a marmurei şi a pietrelor de construcţii, a mobilei şi prelucrarea lemnului, a produselor textile (confecţii, tricotaje, covoare), unităţi de producere a ceramicii refractare sau de prelucrare a maselor plastice. În vestul oraşului se profilează o altă zonă industrială caracterizată prin Întreprinderea pentru producerea de alumină şi de feroaliaje necesare realizării oţelurilor de toate calităţile (al doilea centru din ţară, după Oradea). Industria produselor alimentare este reprezentată de fabricarea preparatelor din carne (CAMPOFRIO), lapte (DELTALACT), produse de panificaţie (DELTAPAN), băuturi alcoolice, inclusiv de vinificaţie.

Funcţia industrială a municipiului Tulcea, precum şi faptul că mai mult de jumătate din traficul de călători pe Dunăre şi că aproape întreaga activitate turistică în deltă se realizează prin oraş, au impus construirea unui nou port fluvio-maritim. Din acestea reiese că printre principalele artere de circulaţie care fac legătura între Tulcea şi restul ţării se înscrie fluviul Dunărea. Pe uscat, localitatea intră în circuitul comunicaţiilor prin şoseaua naţională DN22 Constanţa – Babadag – Tulcea – Măcin, având o legătură directă şi cu Hârşova, prin şoseaua DN22A: Hârşova – Cataloi – Tulcea, fiind de asemenea şi capătul liniei ferate Medgidia – Tulcea. La sud de oraş este amenajat un aeroport internaţional, care, alături de celelalte mijloace de transport, îi asigură legături lesnicioase cu restul ţării.