Evaluarea potențialului turistic în Munții Bucegi

1. Prezentarea morfologica a regiunii

Masivul Bucegi, cu o suprafata de circa 300 km2 , se afla la extremitatea estica a Carpatilor Meridionali, desfasurandu-se intre Valea Prahovei la est si culoarul Branului la vest; spre nord coboara catre depresiunea Barsei si destul de domol spre sud, pana la contactul cu Subcarpatii. Fiind de o mare complexitate structurala si morfologica, masivul apare ca o cetate naturala, cu incinta suspendata la 1600-2500m, sprijinita de abrupturi puternice.

Dinspre Izvorul Dorului si Ialomita , se intinde un platou inalt , acoperit cu pajisti alpine si jnepenisuri .Cei aproximativ 36 kmp (12 km lungime si 3 km latime), formeaza un platou inclinat de la nord la sud , ce coboara de la cei 2350 m , in zona Babelor , pana la cei 1700 m de la Oboarele si Dichiu. Cele doua vai importante: Ialomitei si Izvorul Dorului , incadreaza platoul ce este intrerupt doar din loc in loc de crestele muntilor : Babele- 2294 m, Cocora-2191 m, Laptici-1872 m, Blana :1875 m, Oboarele-1707 m, Dichiu- 1713 m. Spre sud se continua platoul cu cateva varfuri mai mici, coborand pana deasupra comunei Moroieni, in plaiul Domnesc.

La vestul vaii Ialomitei se intinde cealalta ramura principala a masivului- cea desprinsa din varful Omu , pornita la inceput catre Doamnele- 2402 m si Batrana- 2181 m, arcuindu-se apoi catre sud prin Grohotisu- 2168 m, Strungile Mari- 2089 m, Saua Strunga- 1909 m , Tataru 1998 m, Deleanu- 1904 m, Lucacila- 1895 m, Zanoaga- 1788 m.

In afara celor doua ramuri principale , tot din zona varfului Omu se mai desprind culmi scurte si abrupte . Catre est porneste munte Moraru, spre nord-vest, Bucsoiu- 2492 m, isi ridica semet crestele formand o parte din cumpana apelor, iar catre nord Padina Crucii separa cladarile glaciare Malaiesti si Tiganesti .

Valea Ialomitei isi aduna apele din paraiele Batrana , Doamnele , Obarsia , Sugari si se intinde prin centrul masivului formand Cheile Ursilor , Pesterii , Tataru , Zanoaga , Orzea.

Pe teritoriul Muntilor Bucegi se intalnesc, in fundament, roci cristaline apartinand Panzei Getice a Carpatilor Meridionali. Acestea apar mai ales in zona cristalinului de Leaota, din care sunt formate culmile muntilor Deleanu, Plaiul Mircii si, partial, Tataru. Aceleasi formatiuni mai apar in Valea Ialomitei, intre cheile Tatarului si Plaiul Mircii, intre cheile Zanoagei si Scropoasa, pe valea Horoabei si in Zamora.

Peste acest fundament, in vest si in sud, si peste formatiunile flisului cretacic reprezentat de stratele de Comarnic si de Sinaia in est, stau, transgresiv, depozitele sedimentare mezozoice, dispuse intr-un sinclinal larg, orientat nord-sud. Cele mai vechi dintre acestea sunt calcarele jurasice prezente pe flancul vestic al sinclinalului, unde formeaza abrupturile Gutanului, Strungilor si Tatarului. Tot in ele au fost sculptate cheile si pesterile din lungul Ialomitei. In partea de est, sub abruptul prahovean, in partea de sud-est (Paduchiosul, Gurgiului) se intalneste flisul grezos si marnos, cunoscut sub numele de strate de Sinaia, in care este modelat defileul Prahovei de la Posada

Partea centrala a masivului este alcatuita dintr-un pachet gros de peste 1000 m de conglomerate, de varsta cretacica, cu intercalatii de gresii( conglomerate de Bucegi), ce constituie umplutura principala a sinclinalului si care formeaza cele mai impresionante abrupturi si creste ale muntilor Gaura, Tiganesti, Bucsoiu, Costila, Caraiman, Jepi, Piatra Arsa, Doamnele si Obarsia. Pe fetele de strat ale acestora, inclinate spre axul central al sinclinalului, s-au format, prin eroziune si retragerea abrupturilor, politele si branele structurale.

Solurile sunt reprezentate prin argiluvisoluri, care apar in munti cu altitudini mici, solurile brune si brun acide, in climatul racoros si umed, solurile podzolice sub padurile de fag si conifere si solurile brune acide in zona alpina.

Inaltimile maxime se intalnesc in partea nordica a masivului, in varfurile Omul (2505m) si Bucura Dumbrava sau Varful Ocolit (2503m), din care se ramifica cele mai spectaculoase creste si vai, ultimele fiind alcatuite dintr-o succesiune de caldari glaciare (Gaura, Tiganesti, Malaiesti, Bucsoiul, Morarul). Tot din acest ansamblu orografic se desprind spre sud doua culmi principale, din care coboara, sub forma unor puternice contraforturi, abrupturi vestice (calcaroase) ale Doamnelor, Gutanului, Strungilor si Tatarului, ca si cele estice (conglomeratice) ale Costilei, Caraimanului, Jepilor si Pietrei Arse, cu trasee turistice si alpine. Intre axul hidrografic format de valea Ialomitei si abruptul prahovean se intinde Platoul Bucegilor, drenat de Izvorul Dorului, ce contrasteaza prin netezimea sa cu restul reliefului. Imagini deosebite sunt oferite de relieful minor rezultat din eroziunea diferentiala si dezagregarea conglomeratelor Babele, Sfinxul, Ciobanasul, Coltii Morarului, stancile Sfanta Ana si Franz Joseph.

La intersectia masivelor calcaroase, raul Ialomita si-a format o succesiune de chei: Cheile Ursilor, Cheile Pesterii, Cheile Coteanului, Cheile Zanoagei Mici, Cheile Zanoagei Mari, Cheile Orzei. Cascadele, formate pe praguri structurale, amplifica spectaculozitatea peisajului oferit de Muntii Bucegi: Cascada Vanturisului ( pe Izvorul Dorului), Cascada Caraimanului (pe Caraiman), Moara Dracului (pe Gaura), Cascada Obarsiei (pe Ialomita), Cascada Horoabei, Urlatoarea etc.

Clima se caracterizeaza prin temperaturi medii de 2 - 6 grade Celsius si 0 - 2 grade Celsius la peste 1800 m altitudine, precipitatii abundente de 800-1200 mm/an si vanturi puternice. In Bucegi se intalneste climatul alpin cu temperaturi medii anuale sub 2 grade Celsius, precipitatii putine si vanturi foarte puternice.