Evoluția comunității rurale din România

Pamantul romanesc a fost locuit din cele mai vechi timpuri. Urme de comunitati umane se regasesc inca din paleolitic, adica cu aproximativ 600.000 de ani i.e.n. Primele semne de stabilizare comunitara, de fixare pe sol apar insa din neolitic, cercetarile relevand existenta unor culturi specifice cum ar fi: Gumelnita, Cucuteni, Boiani, Goina etc.

Prin cultura definim, pentru neolitic, manifestarile unitare, ritualurile uniforme, formele estetice ale obiectelor, tipurile specifice de unelte, formele tipice de constructii.

Piese din neolitic

De la sfarsitul neoliticului, se poate vorbi pentru teritoriul actual al Romaniei, de aparitia primelor configuratii etnice, asa-numitele neamuri structurate in principal, pe legaturile de rudenie generand formarea unor comunitati de tipul gintilor si triburilor.

La sfarsitul neoliticului, cele mai cunoscute neamuridin zona erau tracii, populatie relativ sedentarizata, care se ocupa cu cresterea animalelor si cultivarea pamantului.

Civilizatia geto-dacilor este atestata de existenta primelor “dave” (cca 80), de utilizarea monedei, atat straina cat si proprie, de o activitate comerciala intensa, axata in principalpe produse tipic rurale, existand dovezi ale unui export masiv de cereale, ceara, piei, peste si lemn.

Asupra acestei lumi, structurata, sedentara, preponderent rurala, s-a extins Imperiul Roman, in urma razboaielor din anii 87-89, 101-102, 105-106 e.n. Infrangerea lui Decebal de Traian si asezarea primelor colonii din Imperiul Roman in noua provincie au permis declansarea procesului de romanizare, care sta la baza formarii poporului roman de astazi.

Faptul ca aceste comunitati rurale erau organizate in obsti, este consemnat de mai multi cercetatori, Dimitrie Cantemor subliniind in “Descriptio Moldaviae”existenta unor republici taranesti din vechime, republici denumite ulterior de Nicolae Iorga “Romanii populare”.

La nivelul comunitatilor rurale, obstea a permis existenta si structurarea primelor forme de organizare locala denumite cnezate, jupanate, voievodate, tari sau vlahii.

Moldova si Tara Romaneasca au fost influentate de cucerirea turceasca, ceea ce a accentuat distantarea de Transilvania, impunand diminuarea relatiilor cu Occidentul, reorientand comertul traditional si generand disparitia monedei autohtone.

Stapanirea turceasca a insemnat o involutie pentru societatea traditionala romaneasca, aceasta fiind obligata, practic, sa se intoarca la culturile si influentele straine.

Aceasta inchidere istorica a marcat evolutia statului roman in lumea moderna, evolutie care a putut fi reorientata numai dupa instaurarea ordinii burgheze propusa de revolutiile de la 1848 care vizau, in principal, sincronizarea Romaniei cu Occidentul dezvoltat.