Fenomene Geografice de Risc

Asezarea geografica

Municipiul Turnu Magurele este situat în sudul României, pe malul stâng al Dunarii. Face parte din judeșul Teleorman din 1838 (la infiintare orașul Turnu Magurele era capitala judetului Olt.). Aproape de confluenta Oltului cu Dunarea, orașul este așezat pe un platou ce inainteaza din lunca cuprinsa intre Dunare si Olt.

Relieful municipiului Turnu Magurele si al împrejurimilor este dominat de întinsa Câmpie Româna fiind reprezentat de doua formatiuni bine individualizate : asa-zisele câmpii joase (luncile râurilor: lunca Oltului si lunca Dunarii ) si spatiile interfluviale.

Lunca Dunarii se caracterizeaza prin numeroase balti, garle si suprafete mlastinoase, restranse treptat ca urmare a lucrarilor de imbunatatiri. Este rezultatul activitatii marelui fluviu ce s-a desfasurat prin eroziune laterala si acumulare longitudinala. In afara de rolul albiei principale trebuie adaugata si actiunea bratelor secundare, a baltilor sub forma de lacuri sau mlastini, a proceselor pedoclimatice si raurilor afluente, ca si actiunea omului prin marile transformari agroameliorative. Lunca Oltului prezinta un peisaj dominat de paduri de esenta moale.

Clima este temperat-continentala si se caracterizeaza printr-un potential caloric ridicat, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantitati reduse ale precipitatiilor si adeseori in regim torential in timpul verii, precum si frecvente perioade de seceta. Totusi, datorita pozitiei centrale a judetului in cadrul Campiei Romane, clima este mai moderata fata de partea estica (Baragan) si mai continentalizata fata de partea vestica (Campia Olteniei), deci un climat de tranzitie.

Grindina

Este o precipitatie constituita din sferele sau fragmentele de gheata cu diameter cuprinse intre 5 si 50 de mm (uneori mai mari), care se asociaza cateodata in blocuri neregulate.

In general, granulele de grindina sunt constituite dintr-un nucleu mat, inconjurat de un strat de gheata transparenta sau de straturi alternative transparente si mate. Ele se formeaza prin inghetarea apei supraracite din partea mediana a norilor Cumulonimbus pe granule de mazariche moale, incomplete inghetate. In situatiile cand viteza curentilor ascendenti din interiorul norului este mai mare decat viteza de cadere a granulelor astfel formate, acestea sunt antrenate catre partea superioara a norului, unde capata cate un invelis de gheata ,mat produs prin sublinmarea pe suprafata lor a vaporilor de apa.

Numarul invelisurilor de gheata transparent si mata depinde asadar de numarul trecerilor successive ale granulelor de grindina, din partea superioara a norului in cea mediana si invers.

Grindina cade, cel mai adesea, in semestrul cald al anului, fiind aproape intotdeauna insotita de averse puternice de ploaie, oraje si vijelii.

Caracteristic pentru grindina este ca nu se produce niciodata cand la suprafata terestra temperature este mai mica de 0’C.

Caderile de grindina produc in fiecare an pagube importante culturilor agricole, livezilor de pomi fructiferi, potgoriilor si gradinilor de legume si zarzavat. In cazurile, mai rare, cand fragmentele de grindina depasesc 20 chiar 50 mm, ele deterioreaza, acoperisurile cladirilor, sparg geamurile si produc chiar – victim omenesti. Astfel de consecite nu par de fel incredibile daca se are in vedere ca uneori grindina poate atinge dimensiuni asemanatoare celor ale oului de gasca. Este si cazul grindinei cazute la Constanta in ziua de 3 iunie 1923.(C.Bratescu,1928)

Prevenirea producerii si caderii grindinei se realizeaza, la preturi de cost prohibitive, prin insamantarea norilor Cumulonimbus cu iodura de argint sau alte substante care stimuleaza caderea ploilor inainte ca miscarile convective caracteristice sa sa determine formarea averselor de ploaie insotite de grindina.

Transportul spre nori al substantelor care activeaza cresterea picaturilor(determinand astfel caderea Precipitatiilor) se efectueaza fie prin mijlocirea rachetelor antigrindina, fie prin cea a proiectilelor de artilerie.B

Bruma

Reprezinta depunerea pe suprafata solului sau a obiectelor de pe sol a unor cristale fine de gheata albicioasa avand adesea forme de solzi, ace, pene sau evantaie. Ea se produce in noptile senine, calme si reci de primavera, toamna si iarna, prin sublimarea vaporilor de apa din aer, pe obiectele a caror temperature scade sub O’C, ca urmare a racirii radiative nocturne.

Din aceasta cauza se numeste si bruma de radiatie. Depozitul de gheata format astfel poate atinge grosimi de 1-3 mm (uneori chiar peste 5 mm) Frecventa cea mai mare a brumei abundente se constata la temperaturi ale aerului cuprinse intre -2 si – 3’C. Ea se depune in cantitati mai mari pe suprafetele superioare, putin inclinate, ale obiectelor plate (frunze, scanduri, acoperisuri) situate in apropierea unor surse de umezeala( lacuri, mlastini etc.). Daca racirea radiativa este puternica , bruma se depune si in jurul conductorilor aerieni avand insa o grosime mai mare pe partile superioare ale acestora si mai mica pe cele inferioare. Depunerea este cu atat mai mica cu cat conductorul respective este mai subtire. Pe conductorii cu diametrul de 5 mm grosimea brumei nu depaseste, de regula, 2-3 mm, iar pe cei cu diametrul de 0.5 mm se formeaza foarte rar si in cantitati mici.