Managementul resurselor de apă de suprafață - poluarea apelor

POLUAREA APELOR

Rezumat: Resursele de apa ale Terrei sunt limitate, , aflate in ape de suprafata sau freatice, raspandite neuniform pe Glob si supuse permanent poluarii. Poluarea apelor se refera la alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale apelor, produsa direct sau indirect, in mod natural sau antropic.

Diversitatea actiunilor omenesti determina modificarea calitativa si cantitativa a substantelor care patrund in ape, ceea ce conduce la un dezechilibru al mediului ambiant. Nivelul poluarii apelor a crescut mult in ultimele decenii, in special in acele regiuni de pe Glob in care populatia si industria s-au dezvoltat puternic si rapid.

Principalele surse de poluare a apei sunt: surse de poluare permanente naturale, surse de poluare accidentala naturale si surse de poluare permanenta artificiala.

Poluarea apelor de suprafata conduce la distrugerea florei, faunei acvatice si pe cea de la mal. Efectele poluarii apelor naturale sunt multiple, iar principalii poluanti sunt: substantele din titei, detergentii, pesticidele, azotantii, metalele grele, arsenul, substantele radioactive si parazitii.

Poluarea apelor subterane are loc in timp mai indelungat, iar gradul de poluare a apelor subterane depinde de structura litologica si hidrogeologica a terenului, precum si de natura substantelor poluante.

Actiunile de prevenire a poluarii apelor si de combatere a efectelor acesteia pun accentul pe elementele legislative si pe cele economice, pentru a se da astfel acoperire masurilor de protectia mediului, nu numai din punct de vedere ecologic, dar si din punct de vedere economic, chiar la un nivel de orizont de timp mai indelungat. Aceste actiuni constau in: realizarea unui complex de lucrari de amenajare, reglementari privind calitatea apelor naturale si efluentilor, reducera poluarii, supravegherea si controlul calitatii apelor, formarea de cadre, sensibilizarea opiniei publice.

1. Introducere

Din cele cunoscute pana in prezent, s-a putut remarca ca majoritatea surselor de apa utilizate de om sunt constituite din surse subterane si din parauri, rauri sau lacuri, ca surse de suprafata. Evident ca exista o diferenta intre calitatea surselor naturale de apa si calitatea apei solicitate de consumatori (potabila, de irigatie, industriala). Aceasta diferenta este eliminata prin aplicarea unor tehnologii de tratare a apei.

De precizat ca incepand cu anii deceniului sapte al secolului nostru, ani de puternic avant industrial in multe dintre tarile lumii, acasta diferenta de care se vorbea anterior s-a accentuat, ajungand la niveluri care, in multe cazuri, a condus la imposibilitatea aplicarii tehnologiilor de tratare cunoscute. Astfel, a trebuit fie sa se renunte la sursa respectiva si sa se caute alta cu cheltuieli suplimentare de transport sau captare, fie sa se caute noi tehnologii de tratare, mult mai energice si eficiente, dar si mai costisitoare.

In prezent, datorita amplificarii fenomenului de poluare, solutiile devin si mai complicate. Astfel se pune din ce in ce mai stringent problema de a face o cotitura in orientarea tehnicilor de gospodarire a apelor, in sensul indreptarii tuturor eforturilor spre eliminarea completa a acestui flagel al civilizatiei actuale, poluarea surselor de apa.

In urma diferitelor actiuni omenesti, se modifica atat cantitativ, cat si calitativ substantele care patrund in ape, ceea ce duce la un dezechilibru al mediului ambiant. Marea majoritate a interventiilor in acest echilibru sunt in sensul sporirii substantelor admise in apa, producand poluarea acestora

2. Problematica poluarii surselor de apa

Problema calitatii apelor nu trebuie sa fie considerata exclusiv o problema a mediului ambiant, ci trebuie legata si de folosirea apelor. Exista ape care chiar in stare naturala prezinta caracteristici calitative care le fac improprii folosirii. De asemenea, conditiile calitative impuse variaza de la o folosinta la alta, iar limitele considerate admisibile variaza intr-o gama relativ larga de la o tara la alta. Astfel, notiunea de apa curata sau proprie diferitelor folosinte si de apa murdara are un caracter relativ. Elementele care in ultima instanta trebuie supuse analizei le constituie caracteristicile calitative ale apei.

Fig. 1 – Poluarea apelor

(Sursa: www.iatp.md)

Poluarea afecteaza toate formele apei in natura. Exista cai de patrundere a unor substante poluante in apa atmosferica, apa scursa la suprafata solului, apa marilor si oceanelor si apa subterana.

Nivelul poluarii apelor a crescut mult in ultimele decenii, in special in acele regiuni de pe glob in care populatia si industria s-au dezvoltat puternic si rapid , fara luarea unor masuri pentru protectia calitatii apelor. Primejdia impurificarii apelor a devenit evidenta tocmai in aceste regiuni, intrucat dezvoltarea economica a produs si cresterea intensa a cerintelor de apa curata.

3. Clasificarea resurselor de apa

Pentru satisfacerea cerintelor de apa a diverselor folosinte se dispune de surse de suprafata, subterane, meteorice si de mare. Apa subterana poate fi folosita direct ca apa potabila sau industriala, pe cand apa de suprafata din rauri si lacuri trebuie tratata. Sursele de apa de suprafata din Romania sunt de trei ori mai bogate decat cele subterane, daca se iau in considerare debitele medii multianuale. Dat fiind ca folosirea surselor subterane este mai putin costisitoare si sunt teoretic de calitate mai buna, acestea sunt rezervate in majoritatea cazurilor pentru alimentari cu apa potabila, iar cele de suprafata pentru cerintele industriale, care de regula sunt mai mari decat cele menajere, pentru irigatii, piscicultura si alte folosinte.