Masivul Ceahlău - arie protejată

1. ASPECTE FIZICO-GEOGRAFICE

Localizare :

- Masivul Ceahlău:

Limite : - N, valea Bistricioarei;

- E, lacul de acumulare Izvorul Muntelui;

-S, valea Bicazului

V, valea Pinticului

S, valea Bistrei şi valea Caprei, până în dreptul localităţii Bicazul Ardelean.

- Parcul Naţional Ceahlău:

Situat în partea centrală a Masivului Ceahlău pe o suprafaţă de 7742,5 ha. Cuprinde masa conglomeratelor de Ceahlău, mai dure, care formează pilonul central, cel mai înalt. Din aceasta se desprind culmi secundare, mai joase, orientate radiar la NE si S şi paralele cu masa conglomeratelor, în V.

Parcul se află pe teritoriul administrativ al oraşului Bicaz şi a 3 comune (Ceahlău, Taşca şi Bicazul Ardelean).

- În lungime arealul parcului se extinde pe o distanţă de cca. 15 km de la nord (interfluviul dintre Pârâul Ursului şi Pârâul lui Gheorghe) la sud (Vârful Făgeţelului, 1165 m).

- Lăţimea arealului Parcului Naţional Ceahlău este variabilă:

: cca. 8 km în partea de sud, între confluenţa Bistra Mare - Bistra Mică la vest şi borna silvică 140 U.P. X, O.S. Bicaz, la est ;

: cca. 5 km în partea centrală, între Vf. Calu (1310 m) la vest şi Curmătura Lutu Roşu la est ;

: cca. 10,5 km în partea de nord, între pârâul Slatina la ieşirea din pădure şi confluenţa pârâului Strigoaia cu pârâul Izvorul Alb.

Flora

- 23 de specii endemice în România: Androsace villosa subsp. arachnoidea (laptele stâncii), Asperula carpatica, Astragalus australis (cosaciul), Dianthus spiculifolius (garoafa de munte), Dianthus tenuifolius, Draba haynaldii (flămânzică), Eritrichium nanum (ochiul şarpelui), Erysimum witmannii (micsandră sălbatică), Hepatica transilvanica (crucea voinicului), Onobrychis montana (sparcetă), Primula elatior (ciuboţica cucului), Scabiosa lucida, Silene nutans subsp. dubia (guşa porumbelului).

- 31 taxoni, subendemici (endemite carpatice): Achillea oxyloba (coada şoricelului), Aconitum moldavicum (omag), Betula alba (mesteacăn), Campanula carpatica (clopoţei), Campanula rotundifolia (clopoţei), Campanula serrata (clopoţei), Cardamine glanduligera (stupitul cucului), Festuca carpatica (păiuş), Gentiana phlogifolia (ghinţură), Hieracium pojoritense (vulturică), Larix decidua (larice), Leontodon montanus, Phyteuma tetramerum (cărbuni), Poa rehmannii (firuţa), Ranunculus carpaticus (gălbenelele de munte), Salix kitaibeliana (salcie).

Fauna

monumente ale naturii: femela cocoşului de munte, gotca (Tetrao urogalus), capra neagră (Rupicapra rupicapra), râsul (Lynx lynx).

specii de interes comunitar sunt lupul (Canis lupus), liliecii (Myotis bechsteini, Myotis myotis, Rhinolophus hipposideros, Eptesicus nilssonii), ursul (Ursus arctos), izvoraşul cu burta galbenă (Bombina variegata), tritonul cu creastă (Triturus cristatus), tritonul carpatic (Triturus montandoni).

relicte glaciare sunt ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus) şi capra neagră (Rupicapra rupicapra).

De asemenea, trebuie mentionat faptul ca foarte multe specii de fauna P.N.C. au un statut special privind protectia lor conform O.U.G. 57/2007: 23 de specii necesita desemnarea ariilor speciale de conservare si a ariilor de protectie speciala avifaunistica, 16 specii de interes comunitar si 28 de specii de interes national necesita o protectie stricta, 4 specii de interes comunitar si 6 specii de importanta nationala fac obiectul masurilor de management. Dintre acestea, prioritare sunt speciile: Ursus arctos (ursul brun), Lutra lutra (vidra, lutra).