Pensiunea Daria

CAPITOLUL I. PREZENTAREA GENERALĂ A ZONEI

I.1 Prezentarea zonei

Străvechi ţinut românesc, meleagurile de astăzi ale Neamţului cunosc urme de intensă vieţuire încă din paleolitic (Scaunele-Ceahlău), iar celebra ceramică pictată aparţinând culturii Cucuteni din epoca neolitica şi-a găsit locul în Muzeul judeţean de istorie. Datele arheologice de la Podoleni stau mărturie unei înfloritoare şi originale culturi dacice, izvoarele documentare de mai târziu, alături de monumentele istorice deosebit de valoroase cum sunt Cetatea Neamţului, construită în secolul al XIV-lea de Petru I Muşat, Palatul Cnejilor sau Biserica lui Stefan cel Mare din oraşul Piatra Neamţ, atestând continuitatea de viaţă, cultură şi civilizaţie pe aceste locuri până în prezent.

Bogat în obiective de interes turistic, vestit nu numai prin mănăstiri din evul mediu - Secu, Sihăstria, Bistriţa, Mănăstirea Neamţului, Agapia, Văratec, ori prin Casa memorială a lui Ion Creangă din Humuleştii Neamţului de pe Ozana, sau prin Casa memorială a lui Mihail Sadoveanu, judeţul Neamţ este, în acelaşi timp, şi deţinătorul unui adevărat tezaur de cultură populară românească.

În satele din Neamţ, îndeosebi în cele din zona montană, se întâlnesc aspecte specifice de străveche tradiţie ale aşezărilor rurale ale gospodăriei, ale unor ocupaţii tradiţionale ale arhitecturii populare, ale portului.

Parcurgând Neamţul vei rămâne impresionat de frumuseţea arhitecturii populare, îndeosebi a caselor construite din lemn. Porţi masive, impunătoare, cu acoperişul din şindrilă, străjuiesc intrarea în curtea gospodăriei, imprimând, totodată, o notă aparte, specifică ansamblului arhitectural. Casele sunt în marea lor majoritate construite încă din lemn, au acoperişul din sindrila în patru ape, cea din spate alungindu-se de regulă, până aproape de pământ, pentru a adaposti o încăpere numită şandrama sau dolie. Aceasta este pe cale de a se transforma astăzi în bucătărie de vară.

În Neamţ se pot vedea gospodării tipice de munte, cu acareturi specifice acestei părţi a Carpaţilor Orientali. Dintre aceste construcţii gospodăreşti un loc aparte îl ocupă aşa-numita corla sub care se adăposteau cornutele şi care atestă menţinerea sistemului arhaic de creştere liberă a animalelor până în sec.trecut

În Neamţ se poate urmări, fără prea mare efort, viaţa la stână cu trăsăturile sale specifice tradiţionale în mai multe locuri - pe Muntii Tarcăului, ai Stânişoarei, Budacului, precum şi pe Ceahlău. Un întreg inventar de ustensile şi unelte folosite la stână, împreună cu explicaţiile pe care „ciobanii pe seama", adică cei ce au în primire oile le dau bucuros oaspeţilor, readuc în faţa vizitatorului procedee, unelte şi tehnici arhaice de preparare a produselor lactate şi, în acelaşi timp, modalităţile caracteristice de asocieri pastorale, cu evoluţia lor în timp.

În satele situate în amonte de lacul de acumulare al hidrocentralei de la Bicaz, vizitatorul poate vedea, cel putin parţial, aspecte specifice ale unei străvechi ocupaţii pe meleagurile nemţene - plutaritul. Dacă lucrul la pădure, cu implicaţiile sale aparte, poate fi cunoscut mai îndeaproape şi în alte locuri, viaţa plutasilor cu toate bucuriile şi vicisitudinile ei, turistul o poate cunoaşte numai în satele din această parte a Carpaţilor Orientali în care locuitorii au mai practicat sau parţial mai practică plutaritul până azi. Sate vestite de plutaşi erau Broştenii, Borca, Poiana Teiului, Hangu, Buhalnita şi, fireşte, Piatra Neamţului, de unde în trecut plutele erau conduse de plutaşi experimentaţi pe Siret până la Dunăre la Galaţi.

Nu mai puţin interesantă este şi o altă veche ocupaţie - vărăritul, care continuă a se practica şi azi in sate ca Bicazu Ardelean şi Bicaz-Chei. Vărarii parcurgeau lungi drumuri cu căruţe trase de cai, pentru a-şi desface marfa.

Neamţul face parte din acele judeţe in care şi astăzi călătorul întâlneşte, mai ales, in satele montane - Borca, Fărcaşa, Poiana Teiului, Pipirig, Piatra Şoimului, Bicazu Ardelean s. a. costumul popular autentic creat în formele sale tradiţionale de către mâna harnică a femeii nemţene. Şi aici, portul popular se îmbracă frecvent în zile de sărbatoare, la nunţi sau petreceri colective.

Zona Neamţului se distinge prin originalitatea şi frumuseţea unor piese de port popular, între care un loc aparte îl ocupa bondiţa înflorata, ornamentată în întregime cu strămătura de diferite culori, precum si cojocul lung şi spenterul sau cojocelul scurt.

În Neamţ nu numai că pot fi admirate asemenea piese de port, dar mai pot fi cunoscuţi şi azi meşteri populari - cojocari care confecţionează cojoace, pieptare şi bondiţe înflorate, adevărate broderii pe piele.

Meşterii vestiţi din Ghindăoani, Gircina sau Bodeşti au creat piese de port din piele de o remarcabilă frumuseţe. Este de reţinut şi faptul ca în amonte de Poiana Teiului, pe Valea Bistriţei, se poate remarca un fenomen extrem de interesant şi anume că în unele sate, cum sunt Sabasa, Borca s.a. în ultimul deceniu şi jumătate ornamentica cheptarelor confecţionate din piele s-a îmbogăţit într-o asemenea măsura, încât acoperă în întregime nu numai pieptul ci şi spatele pieptarului.

Asistăm, de fapt, la un proces de extindere şi în satele de munte de pe Valea Bistriţei a categoriei de pieptare „bătute toate cu flori" făurite în trecut numai de meşterii cojocari din Piatra Neamţ, Tg. Neamţ, Ghindăoani, Urecheni, Băltăţesti, Bodesti, Girov etc. Şi nu este mai puţin interesant de ştiut că aceste cheptare înflorate sunt confecţionate de către femeile din sat, anume pentru membrii familiilor lor. Măiestria, dragostea de frumos ca şi talentul de îmbinare şi armonizare a culorilor pot fi astfel admirate în mod direct în aceste sate.

Numeroase piese etnografice cu totul remarcabilele se găsesc expuse în Muzeul etnografic de la Durău şi în colecţiile etnografice din Bicazul Ardelean (Pârâul Caprii), Bicaz, Tirpeşti, Văratec.

Bogaţia teatrului folcloric caracteristică pentru întreaga Moldovă este specifică şi satelor nemţene, îndeosebi jocul caprei, cerbului, ursul, care au un pronunţat caracter de urare, precum şi jocul cu cai — dans de mare virtuozitate. Arnăuţii şi teatrul haiducesc - Jianu, Bujor etc. sunt jucate şi astăzi în mediul rural cu prilejul sarbatorilor de iarna. Ele sunt însă readuse periodic pe scena de către artiştii amatori de pe plaiurile nemţene în cadrul unor spectacole folclorice, la care participă un mare număr de oameni, cu măşti variate şi originale.

I.2 Prezentarea comunei

Comuna Ceahlău, localitate caracteristică zonei de munte, s-a dezvoltat de-lungul unor cursuri de apă, evoluţia spaţială nefiind compactă datorită reliefului ce a limitat-o.

Înainte de anul 1926, teritoriul aparţinea comunei Hangu, dar evoluţia demografică şi distanţele mari au determinat constituirea comunei, cu numele de Ceahlău de la Muntele Ceahlău, la poalele caruia se află, pe atunci având în componenţă satele Schit, Leţeşti si Rapciune, inclusiv catunul Retes.