Podișul Moldovei

Podişul Moldovei

I.Aşezarea geografică

Podişul Moldovei se află în nord-estul şi estul României, cuprinde o suprafaţă de peste 22.200 km2 (cca 9,4% din suprafaţa ţării), dar se continuă la est de Prut până la valea Nistrului. În literatura geografică se mai folosesc şi denumirile: Podişul Moldovenesc şi Podişul Moldav.

II.Limitele

Nord: Prutul şi hotarul cu Ucraina

Est: Valea Prutului (Republica Moldova)

Sud: Câmpia Română

Vest: Carpaţii Orientali (Maramureşului şi Bucovinei) şi Subcarpaţii Moldovei

III.Caracteristici fizico-geografice

A.Relieful si influenta asupra turismului

Relieful este rezultatul unei evoluţii începută în nord la finele sarmaţianului, şi continuată treptat la sfârşitul pliocenului şi până în cuaternar, în centru şi sud.

Podişul Moldovei are o altitudine medie de cca 250 m, iar extremele se situează la 688 m (Dl.Ciungi) şi 10 m (Lunca Prutului). Înălţimile cele mai mari sunt concentrate în nord-vest şi centru unde, în mai multe vârfuri, ele depăşesc 400 m. De aici planul general înclină spre Prut şi către sud.

Subunitatile geografice

1.Podisul Sucevei

Se află în nord-vest, între Culoarul Moldovei, Obcina Mare, Câmpia Moldovei şi graniţa cu Ucraina. Reprezintă cca 25 % din suprafaţa întregului podiş.

Relieful are interfluvii cu poduri largi, uşor înclinate spre sud-est, fragmentate în general longitudinal. Văile au caracter de culoare largi cu lunci extinse şi terase (3 – 7 trepte, bine dezvoltate cele inferioare; terasele mijlocii trec în nivelul unor bazinete depresionare detaşate de sectoare de contact structural sau petrografic).

Subunitatile Podisului Sucevei

1.1. Dealurile piemontane Ciungi – Leahu. Se află în vest, la contactul cu Obcina Mare şi cuprind dealuri (450-687 m) şi depresiuni de contact (Marginea, Solca, Cacica, Păltinoasa). Sunt alcătuite la partea superioară din alternanţe de nisipuri, pietrişuri cu intercalaţii de argile.

- În partea de nord există dealuri izolate (500 m) înconjurate de culoare de văi, depresiuni, şei largi şi glacisuri; pădure pe vârfurile dealurilor, iar în rest păşuni; satele pe terase sau glacisuri ce au peste 4.000 de locuitori şi o economie bazată pe creşterea animalelor, culturi de cartofi şi porumb.

- În centru sunt dealuri scunde, aplatizate (orizontul de pietrişuri este subţire), separate de culoare de vale adesea cu caracter depresionar (Arbore, Soloneţ).

- În sud, sunt culmi (600 m; orizont gros de pietrişuri); fizionomie de podiş cu păduri (fag, conifere, gorun), separate de văi mai înguste şi depresiuni mici în care se află sate cu 1500 – 2500 de locuitori (Ilişeşti, Stupca) cu profil economic complex (creşterea animalelor, cartofi, exploatări de lemn, sare la Cacica);

1.2.Podişul Fălticenilor se desfăşoară între văile Suceava, Moldova, Siret şi Dealul Ciungi. Este alcătuit din depozite sarmaţiene (gresii, conglomerate calcaroase); are o structură monoclinală cu cădere a stratelor spre sud-est.

În cadrul său se separă două subunităţi:

-Depresiunea Liteni, în vest, la altitudinea de 350 – 450 m

-Podişul Şomuz-Tătăruş se remarcă prin masivitate, interfluvii extinse orientate nord-vest – sud-est şi nord – sud, forme de relief structural.

1.3.Podişul Dragomirnei. Este încadrat de Suceava şi Siret. Are înălţimi de peste 500 m în centru (gresii calcaroase); spre Siret – frunţi de cuestă cu degradări iar spre sud-est platouri structurale extinse, separate de văi consecvente largi (Dragomirna); pe culmi sunt păduri de cvercinee, uneori de fag (Mitocul Dragomirnei). În nord-est sunt Dealurile Bălcăuţi (400 m; intens fragmentate).

1.4.Culoarul Sucevei şi Depresiunea Rădăuţi. Se desfăşoară pe 60 km lungime.

-Depresiunea Rădăuţi se află în nord–vest şi cuprinde lunca largă a Sucevei şi terasele de 5 – 15 m, 30 – 40 m, 60 – 70 m. Se înregistrează geruri frecvente legate de inversiuni termice şi un exces de umiditate.

-Culoarul Sucevei are 4 – 5 km lărgime; terasele sunt îndeosebi pe stânga, iar lunca bilaterală. Caracter agricol (cereale, cartofi, plante tehnice).

1.5.Culoarul Siretului. Se întinde pe o lungime de peste 100 km, având lărgimi de 10- 13 km în zonele de confluenţă cu Suceava şi Moldova unde sunt terase extinse; lăţimea este de 4 – 6 km. Este dominat de podişurile vecine prin versanţi povârniţi. Lunca (cu trepte la 2 m, 4 m, 6 – 8 m) este încadrată de terase (7 – 8 trepte; cea de 10 – 15 m are extindere deosebită).

1.6.Dealurile Botoşaniului.Dealurile domină Culoarul Siretului prin versanţi abrupţi. Limita faţă de Câmpia Moldovei se află la baza versanţilor povârniţi pe aliniamentul – Dorohoi (vest) – Botoşani (vest) – Flămânzi – Hârlău – Cotnari – Ruginoasa.

Structura geologică este similară cu a podişurilor Fălticeni şi Dragomirna (gresii, microconglomerate calcaroase care imprimă şi menţin masivitatea şi formele structurale).

Înălţimi în jur de 400 m (Vf. Tudora 587 m în Dealul Mare). Există mai multe şei de eroziune largi care îi împart în mai multe subunităţi: Dealul Ibăneşti, Dealul Bour, Şaua Lozna, Şaua Bucecea, Dealul Corni, Şaua Vorona, Dealul Mare (în est o subunitate Dealul Holm), Şaua Ruginoasa – Strunga. În primele şei, afluenţii Jijiei şi Sitnei au depăşit linia marilor înălţimi pătrunzând în bazinul Siretului unde au efectuat captări până la nivelul terasei de 8 – 10 m.

Peste 75 % din suprafaţă este acoperită de păduri de cvercinee, iar pe vârfuri şi de fag. Pe versanţi şi în bazinetele depresionare sunt păşuni, livezi, vii.

2.Campia Moldovei (Podişul Jijiei)

Se afla in N-E Podisului Moldovei intre culoarul Prutului si podisurile Sucevei si Barladului. Reprezinta 26% din podis, iar altitudine medie este de 125 m si altitudinea maxima in Dealul Cozancea de 265 m. Sensul de campie este legat de folosinta agricola, altitudine, solurile cernoziomice, vegetatia de silvostepa, regimul scurgerii apelor, iar sensul de depresiune este impus de pozitia mai joasa in raport cu podisurile vecine care o domina prin denivelari de peste 100 m.

Potentualul turistic este asigurat in principal de varietatea peisajului in care se impun cateva abrupturi, palcuri de padure, lacuri si izvoare minerale.