Podișul Moldovei

Activitatea apelor curgătoare, aplificată mult în urma mişcărilor de înălţare de la sfârşitul Pliocenului şi din Cuaternar, s-a împletit strâns cu procesele de modelare a versanţilor şi a interfluviilor, astfel că, s-a ajuns la distrugerea vechilor câmpii de acumulare marină (cu excepţia N Moldovei, unde interfluviile mai păstrează încă unele fragmente ale câmpiei romanian-pleistocene) şi la înlocuirea lor cu un relief derivat predominant sculptural, cu aspect deluros în cuprinsul căruia se pun în evidenţă particularităţile litologice şi structurale ale substratului.

Altit. medie pentru P.M = 250 m, cu: - cca. 350 m în Pod.Sucevei

- cca.250 m în Pod. Bârladului

- cca.150 m în Cp.Moldovei

- cca. 140 m în Pod.Covurlui

Altit.max. este de 688 m (Dealul Ciungi din Pod.Sucevei)

Altit.min. de aproximativ 15 m – pe Prutul Inferior

Densitatea fragmentării reliefului este cuprinsă între 700-900m/km² în cea mai

mare parte.

Energia medie este de 125 m

Panta = predominant sub 10º

- ies în evidenţă numeroase forme determinate de structura monoclinală şi de prezenţa orizonturilor grezoase sau calcaroase, mai rezistente => platouri structurale şi cueste foarte bine reprezentate.

- Platourile structurale – situate la altit.de peste 400m; au lărgimi ce ajung la

3-5 km. L

- imitate spre N şi NV de cueste

- apar în partea înaltă a Pod. Dragomirnei, în Pod.Fălticeni, în Dealu Mare-Hârlău şi Pod.Central Moldovenesc.

- Cuestele – legate de evoluţia văilor cu orientare aprox. E-V. Cea mai

reprezentativă este Coasta Iaşilor, cu o lungime de cca.100 km (Strunga-Sineşti-Voineşti-Bârmuria-Tomeşti).

Primele forme care s-au schiţat pe suprafaţa câmpiilor sarmato-pliocene iniţiale au fost cele create de râuri şi cu toate oscilaţiile climatice care au avut loc, ele şi-au menţinut prioritatea până astăzi.

În peisajul P.M. văile principale, îndeosebi ale Siretului şi Prutului, se prezintă ca veritabile culoare ale căror particularităţi le conferă o anumită destinaţie regională.

Terasele – se remarcă printr-o succesiune de poduri fragmentate, care păstrează un paralelism evident cu profilul longitudinal al albiilor, printr-o racordare perfectă a treptelor din lungul văilor principale şi al afluenţilor.

- s-a stabilit existenţa a 2-3 trepte de luncă şi 7-8 terase cu altit. relative de până la 200-210 m în v.Siretului Mijlociu, 160-170 m în v.Prutului, 180-190 m în v.Sucevei, 168-170 m în v.Moldovei, 160-170 m în lungul Bahluiului.

- aproape toţi versanţii au înclinare de 5-10º (cu excepţia spaţiilor împădurite), sunt atacaţi de organisme torenţiale care au o frecvenţă mai mare în dealurile de la marginea vestică a P.M., în sectoarele cu facies psemito-psefitic, în lungul cuestelor, în colinele Tutovei şi ale Covurluiului, cu o constituţie mai nisipoasă.

Deplasările de teren – constituie o caracteristică a peisajului a modelării actuale a reliefului. Afectează areale largi, impresionând atât prin amploare, dinamică cât şi prin consecinţele negative asupra economiei agrare, clădirilor, căilor de comunicaţie.

- unele trăsături geologice şi fizico-geografice a subunităţilor Pod.Moldovei se flectă adesea şi în specificul deplasărilor de teren.

- pe versanţii văilor din Pod.Sucevei şi Pod.Central Moldovenesc ca şi pe cuestele cu orizonturi de gresie şi calcare oolitice, se întâlnesc 2 generaţii de alunecări: unele mai vechi, de la sf.Pleistocenului şi începutul Holocenului, sub formă de trepte sau pachete masive, cu dislocări profunde, relativ stabilizate; şi altele mai recente, suprapuse celor vechi, cu suprafeţe şi grosimi mai mici, sub formă de cuiburi, valuri.

În Cp.Moldovei, cu substrat predominant argilos, alunecările sunt în general superficiale, cu fragmentare mixtă, dar care acoperă uneori versanţi întregi.

Partea de S a Pod.Moldovei, constituită din depozite nisipo-argiloase pliocene, se caracterizează prin alunecări dispersate, cu dimensiuni reduse, subordonate celorlalte procese de versant.

Clima

Pod.Moldovei se încadrează în climatul temperat al dealurilor cu altitudine medie. Distribuţia şi modul de manifestare al tuturor elementelor climatice ce îl caracterizează sunt determinate de mai mulţi factori.

- larga deschidere a regiunii spre N, E şi S, care facilitează o circulaţie activă a maselor de aer din aceste direcţii

- din E, mase continentale, ierni reci şi uscate ce dau temperaturi joase, viscole, geruri, iar vara uscată, ce imprimă nuanţa continentală;

- din S – mase de aer calde, umede sau uscate ce accentuează fenomenul de secetă sau provoacă în S desprimăvărări sau precipitaţii la începutul iernii;

- din N – mase de aer baltice şi polare, reci şi umede;

- desfăşurarea Carp.Orientali constituie o barieră în calea maselor de aer vestice, oceanice care coboară de pe aceştia mai uscate, uneori având efecte foehnale.

- amplitudinea reliefului podişului pe cca. 600m şi structură oro-hidrografică impun diferenţieri topoclimatice evidente (al platourilor şi culmilor situate la peste 400m, al culoarelor de vale, al dealurilor joase).

- desfăşurarea podişului pe mai mult de 2º latitudine se reflectă în variaţia cantitaţiei de radiaţie globală 112,5 kcal/cm² în N; 122 kcal/cm² în S.

Se pot diferenţia 2 trepte cu caracteristici climatice distincte:

1) Podişurile şi dealurile cu înălţimi mai mari de 350m: t.m.a = 8-9ºC; t.m.ian. = -2 -> -4ºC; t.m.iul. = 18-20ºC; peste 120 de zile cu îngheţ şi peste 40 zile de iarnă; precipitaţii peste 400 mm/an, care cad preponderent în aprilie-septembrie (peste 70%), multe fiind generate de prezenţa maselor de aer baltice.

- în sezonul rece se înregistrează cca.40 zile cu ninsoare, iar stratul de zăpadă persistă (peste 75 zile);