Abator de Ovine

ABATORUL DE OVINE

INTRODUCERE

OAIA se gaseste aproape in toate regiunile de pe glob, indiferent de clima, exceptie facand totusi Antarctica. Cele mai multe exemplare se afla in Australia.

Oaia are un corp dolofan, care este acoperit si o blana buclata alba, maro sau neagra, in functie de specia din care face parte. Fata este ingustata si lunga, avand in lateral doua urechi ascutite, iar coada, cu care se termina corpul, este scurta. Picioarele se termina cu doua degete, care se continua cu copite in locul unghiilor. Doar masculul are coarne incovoiate si lungi.

Corpul oii atinge in lungime aproximativ 1,5 m , iar greutatea este cuprinsa de cele mai multe ori intre 90 - 115 kg.

Aceste animale traiesc in turme numai in mediul domestic. Sunt vegetariene, hranindu-se cu buruieni si iarba, iar pe timpul iernii cu graunte. Denumirea lor difera in functie de sex si varsta. Astfel , masculul oaie este numit berbec, femela mai poarta numele de mioara, iar puiul se numeste miel.

Fig.1 Mielul

Cresterea oilor, ca ramura importanta a zooculturii noastre, a dobandit o dezvoltare ritmica ascendenta si se gaseste in continua transformare calitativa pentru a fi ridicata la nivelul cerintelor tot mai mari ale economiei socialiste.

In stransa legatura cu procesul transformarii socialiste a agriculturii, aceasta ramura zootehnica a fost orientate, stimulate si sprijinita temeinic de catre partid si govern, pe linia satisfacerii depline din productia interna a necesarului de lână fina si semifinal, aceasta constituind totodata sarcina principal a cresterii ovinelor in tara noastra.

Desi masurile au fost axate in principal pe sorirea si imbunatatirea productiei de lana, totusi realizari inseminate s-au obtinut si in ceea ce priveste celelalte produse ovine : pielicele, carne, lapte etc.

Totodata, in conditiile intensificarii agriculturii si in scopul imbinarii armonioase intre aceasta si cresterea oilor se redica cu acuitate problema gasirii si folosirii in productie de noi metode si sisteme intensive de crestere, intretinere si exploatare a ovinelor.

1. IMPORTANTA SI SITUATIA CRESTERII OILOR

1.1. Importanta si foloasele cresterii oilor

Studiul cresterii oilor sau oviculturii, ca ramura principal a zootehniei, este de mare

importanta prin contributia deosebita pe care o aduc produsele sale la dezvoltarea economiei tarilor si imbunatatirea nivelului de trai al oamenilor muncii, alaturi de celelalte ramuri ale cresterii anumalelor ( bovicultura, aviculture etc.)

Cresterea oilor furnizeaza in primul rand materii prime pentru industria usoara, cum sunt lâna, pielicelele, pieile si altele, din care se fabrica si se confectioneaza diferite obiecte de imbracaminte, produse alimentare ca laptele si carnea de oaie, iar in al doilea rand aduce o serie de avantaje indirecte economiei nationale.

Lâna, ca produs specific al ovinelor, reprezinta o materie textila de cea mai mare importanta pentru industria prelucratoare, care o transforma in stofe, postavuri, tricotaje, paturi, covoare etc., ca si pentru intrebuintarea ei casnica. Lana, ca produs textil, nu poate fi inlocuita total prin fibre sintetice (perlon, relon, nylon etc.), iar nevoile de consum mondial, din ce in ce mai mari, vor determina ca, cresterea oilor pentru lana, care reprezinta scopul principal in exploatarea lor, sa aiba inca importanta accentuata.

Pielicelele de miel, cum sunt indeosebi cele provenite de la mieii Karakul si metisii acestei rase, au preferinta comerciala crescanda si sunt platite cu preturi remuneratorii, conditii care determina, pe langa altele, ca cresterea acestor oi sa fie rentabila. Aceste pielicele constituie un obiect pretios si cerut la export.

Pieile provenite de la tineretul ovin, in varsta mai mare de 4 luni, ca si cele provenite de la animalele sdulte, sunt cautate pentru confectionarea cojoacelor, subelor si a altor obiecte de cojocarie. De asemenea, pieile de oaie depilate, tabacite si vopsite, se intrebuinteaza la confectionarea articolelor de pielarie (haine de sport, incaltaminte usoara si ortopedica, manusi etc.).